În clipele-nserării

În clipele-n serării,
Când liniștea se lasă,
Să-ți faci bilanțul zilei
Mergånd tăcut spre casă.

Pe unde-ai trecut,
Ce ai lăsat în urmă?
Parfum de crin plăcut?
Căci ești privit din umbră.

Cuvântul tău a fost
Un leac alinător?
Sau vorbe fără rost
Care rănesc și dor?

Când gândul te-a purtat
La fapte de rușine,
Ai stat, te-ai cercetat,
Cine-i stăpân pe tine?

Ți-ai aplecat urechea
La bancuri, glume proaste?
Adu-ți aminte ce-ai promis,
Când te-ai înscris la oaste.

Acuma ți-e rusine,
De numele ce-l porți
Dar vrei în slăvi Divine,
Să te cunoască toți.

Să fii chemat pe nume,
Rob drept și credincios.
Când ești aici în lume
Vrăjmaș a Lui Hristos.

Ce-ai privit cu ochii
Din zori și până seara?
De n-ai pus strajă porții,
De toate vei da seama.

Dac-ai umblat pe căi pustii
Sau ai luat ce nu-i al tău,
De sus din cer, din veșnicii,
Te urmărește Dumnezeu.

Păstrează-ți cugetul curat,
Fii aspru, dar cu tine,
Cu acei din jur să fii bogat
În facerea de bine.

Căci nu cunoști la care strajă
Se v-arăta pe nori Stăpânul.
Păstrează-ți conștiința trează,
Și-n vas să ardă undelemnul.

În clipele înserării
Sau ziua la amiază,
Noaptea, în zorii dimineții,
Îți spun atât: "Veghează"