În clipa căderii

În clipa căderii
autor. Diana G. U.

În clipa căderii mi-ai fost ajutorul,
O, Doamne Isuse, Tu nu m-ai lăsat,
Din Tine putere, lumină, speranță,
În grea încercare, mereu Tu mi-ai dat.

Când umbrele nopții veneau peste suflet,
Iar drumul din față părea tot mai greu,
Mi-ai fost călăuză prin valea durerii,
Și-n pașii credinței, lăsat n-am fost eu.

Când inima-n dor și suspine strigase, Iar rana din mine părea fără leac,
Tu-ai pus peste lacrimi balsamul iubirii,
Și pace cerească în sufletu-mi drag.

Nici vifor, nici teamă, nici valuri amare,
Nu pot să mă smulgă din brațul Tău sfânt,
Căci Tu ești Cetatea, în care-i salvarea,
Iar harul Tău veșnic mă ține în cânt.

Și chiar dacă lumea se stinge-n tăcere,
Iar pașii-mi slăbesc pe cărarea de lut,
Eu știu că în ceruri mi-ai scris mântuirea,
Prin jertfa în care, iubind ai tăcut.

Prin lacrimi ascunse și lupte tăcute,
Tu-ai fost adăpostul ce nu s-a surpat,
Iar mâna Ta blândă, întinsă spre mine,
Din valuri și teamă mereu m-a scăpat.

Când pașii-mi slăbiră sub greul durerii,
Și inima-n taină de teamă plângea,
Tu-ai fost mâna sfântă întinsă spre mine,
Lumina ce-n noapte mereu mă veghea.

Când glasul furtunii lovea fără milă,
Și cerul părea peste mine-nchis,
Aprins-ai în suflet, candela credinței,
Spre cer peste teamă, un drum ai deschis.

De multe ori, Doamne, căzut-am în lume,
Purtând peste umeri poveri și dureri,
Dar Tu, cu răbdare și sfântă iubire,
Mi-ai fost alinare în grele căderi.

Iar ziua când timpul va tace-n cenușă,
Și trupul acesta va merge-n pământ,
Al meu suflet Doamne, va spune în veacuri:
„Isus mi-a fost viața, lumină și cânt.”

De-aceea, Isuse, cât fi-voi în lume,
Cu inima-ntreagă pe Tine te cânt,
Căci dragostea Ta mi-a schimbat veșnicia
Și-a pus peste rană balsamul cel sfânt.

Nu aur, nici slavă, nici fala deșartă,
Nu pot să aline un suflet zdrobit,
Doar harul Tău sfânt dătător ce-i de viață,
Ridic-acel suflet, căzut și rănit.
Amin