În cer...

În cer... în cer nu va mai fi durere,
Nu vor mai fi nici lacrimi niciodat';
Acol' găsi-vom sfântă mângâiere,
La pieptul Celui ce e veșnic Împărat!

În cer... în cer uita-vom suferința,
Uita-vom luptele care cândva le-am dus;
Ne vom vedea-mplinită, dar, dorința
Când vom vedea pe Mirele Isus!

În cer... în cer va dispărea pe veci suspinul
Și dorul ce-l purtăm în vasele de lut;
Acol' primi-vom în suflete alinul
Ce l-am căutat, ce nu l-am cunoscut!

În cer... în cer uita-vom pe vecii pământul
Pe care atâția ani am pribegit;
Va dispărea durerea și necazul
Ce-n inimă mereu au locuit!

În cer... în cer va fi doar bucurie
Și pace, neprihănire-n Duhul Sfânt;
Acol' va fi o sfântă armonie
Ce nu se va sfârși nicicând!

În cer... în cer vom fi cu Împăratul
Pe care L-am dorit și mult L-am așteptat;
Ca El nu va mai fi nicicând vreun altul
Așa frumos, iubit și minunat!

Da... în cer e-a noastră moștenire
Și-acolo vrem să ne-ntâlnim;
Spre plaiurile cele sfinte
Dorim cu toții să ne zorim!

O, adă, Doamne, ziua-ceea
S-ajungem mai curând Acas';
Să ne-ntâlnim cu Tine și cu-aceia
Ce au plecat așa devreme, iar noi am rămas!