În ceasul suferinței

În ceasul suferinței
autor. Diana G. U

În ceasul suferinței,
Cu focul ei amar,
O flacăr-a iubirii,
Nu vreau să-mi fie jar,
Cu dor de cer' nainte,
Mereu eu doar privesc,
Oricât de gre-ar fi clipa,
Nu vreau ca să opresc.

În ceasul încercării,
Adânc îmi cercetez,
Spre ce îmi este pasul,
Ce urmă eu urmez,
Și plin doar de căință,
Eu cer iertarea Sa,
Să am doar biruință,
În încercarea grea.

În clipa de trezire,
Spre-al meu păcat privesc,
Alerg mult mai departe,
În el să nu-ațipesc,
Mi-e inima flamândă,
De un belșug de har,
Ce dă el la o parte,
Orice înalt hotar.

Atunci când tulburată,
E marea-n fața mea,
Eu îmi ridic privirea,
Strig neputința grea,
Pe buze am cântarea,
De plâns și bucurii,
În inimă duc dorul,
De cer... de veșnicii.

Sub nori când mi-e popasul,
Sub stropii cei de ploaie,
Mi-e sufletu-n nădejde,
Ființa mea-i vioaie,
Căci văd cum va răsare,
O rază de lumină,
Ce îmi va face viața,
Chiar și sub nori... senină.
Amin