În brațele trecutului

În brațele trecutului
autor: Nichifor Nicu
20/02/2025. ora: 23:10

Mi-am scris în suflet amintirea,
Copilăriei ce-a trecut,
Și mi-am șlefuit trăirea,
Ca să pot simți iubirea
Și harul unui început.

Prin anii dulci, cu joc și soare,
Pășeam desculț prin visul meu,
Cu râs și șoapte trecătoare,
Cu vorbe simple și cântare,
Mergând la pas cu Dumnezeu.

Sub nucul vechi, la umbra blândă,
Cântam uitând de orice dor,
Iar vântul serii ce colindă
În suflet mi-a rămas oglindă,
A unui timp nemuritor.

În ochii mamei, calzi, senini,
Găseam mereu înțelepciune,
Povești șoptite din străbuni,
Despre iubire sau furtuni,
Ce au zidit frumos în mine.

Când ploaia blândă mă uda,
Dansam prin iarba fragedă,
Și râsul meu se auzea
Ca o cântare ce chema
O lume lină, magică.

Azi, pașii mei sunt mai grăbiți,
Dar port în mine visul viu,
Cu dor de anii fericiți,
Ce-n suflet mi-au rămas zidiți,
Ca un ecou, târziu, târziu...

Pe drum de frunze și lumină,
Mai calc ades, tăcut, ușor,
Și simt că timpul nu dezbină
Ce inima mai vrea să țină
Din zilele ce dor și dor.

Și mă întorc, măcar în gând,
La jocul meu de altădat',
Cu vise-n zbor, spre cerul blând,
Cu dorul dulce și dansând
Ca frunza-n vânt, purtat, purtat.

Mi-am scris în suflet amintirea,
Și-n ea mă regăsesc mereu,
În nopți târzii, când simt iubirea
Și-nvăț să prețuiesc trăirea
Ca dar divin din Dumnezeu.