În apusul vieții

Din Golgota a curs un Sânge Sfânt
Pe viața mea, pân-la pomul oprit
Și am văzut păcatele albind,
Nespusă bucurie m-a ´plinit.

Din traiul multă vreme păgubit,
De cel viclean care-mi stătea în cale,
Ochii mei din noapte au venit
Să vadă raza bunătății Tale.

Câte dimineți pierdute-n grabă!
Și n-am privit spre bunătatea Ta,
Acum mă-ntorc, le adun din urmă
Și nu-ncetez în a Te lăuda.

Acum, târziu, pe munte m-ai urcat,
Legea Iubirii pe tăblițe-o scrii,
Mă-ntorc în vale, ca răscumpărat,
Să o-mplinesc în sfinte armonii.

Ai binecuvântat apusul meu,
Cu pas trcând prin flăcări de rubine
Peste un orizont, spre Empireu
Să Te descopăr răsărind în mine.

Îmi schimbi, Stăpâne, apusu-n răsărit,
În despărțire două lumi sunt, care,
Una s-a stins și alta a venit,
Ce-aici apune, dincolo răsare.

Un orizont cu muchia de-o clipă,
Pe care strălucesc Raze de Soare
Iubirea Ta blestemul mi-l ridică
Palmele trudite găsesc alinare.

Isuse scump, leagă-mă strâns de Tine,
Să trecem împreună orizontul
Spre răsăritul stărilor Divine,
Căci a Ta sunt Doamne, întru totul.

E greu însângeratul asfințit,
Dar eu Te slăvesc, Doamne, cu-adorare,
Căci în dureri m-ai învățat să-Ți cânt,
Să iubesc mă-nveți prin tot ce doare.

Amin!