În amintirea mamei

Mă uit mereu în zarea de departe,
Unde-ai plecat şi nu te-ai mai întors.
Astăzi te-aş căuta prin zeci de sate
Să mai ascult acele sfaturi minunate
Care mi-au fost în viaţă de folos.

După o viaţă-n trudă şi durere,
Plecat-ai mamă, să mai odihneşti,
Te-ai dus acolo sus, în alte sfere,
Să guşti din sfânta pace cu plăcere
Şi o veşnicie întreagă să trăieşti.

De ai şti cât îmi lipseşti măicuţă dragă
Când mă întorc privind la locul gol!
Când văd că e pustiu în casa-ntreagă,
Iar vocea ta, ce îmi era aşa de dragă,
N-o mai aud cum mă alintă în pridvor.

În tainica tăcere îmi răsună paşii
Ce umblă pe ale cimitirelor poteci,
Şi văd cum se trudesc din nou gropaşii
S-acopere cu lut ce au ţintit arcaşii
Şi mă-nfior, că-ncep să curgă doar ploi reci.

Amin
Zalau, 25 sept 2012