IMPERATIVE DUHOVNICEŞTI

Pe cărarea mântuirii, dar pe planuri diferite,
Sunt mereu imperative cu verdicte fericite.
Chiar şi-n primul Rai Stăpânul le lăsase o poruncă
Soţilor ce-n fericire ajungeau numai prin muncă.

Şarpele profită grabnic de nevolnica minciună
Care nu-i aduce Evei nicidecum o veste bună.
Iar Adam fără să ştie cum şi ce înseamnă vorba
A suflat acolo unde nu cred că îi era ciorba.

În predica de pe munte prezentând neprihănirea
Domnu-Şi mustră fariseii cântărindu-i cu privirea.
Dacă vrem Împărăţia şi s-avem acces în ea
Să întrecem norma Legii cu toată porunca sa.

Viaţa nouă prin credinţă este de la Duhul Sfânt
Şi-o avem din veşnicie chiar prin Noul Legământ.
Sângele lui Christ vorbeşte mult mai bine decât altul
Ca să moştenim odată ceru-ntreg cu tot înaltul.

Dar condiţia de bază este naşterea din nou
Când în noi Cuvântul vieţii a găsit deplin ecou.
Duhul Sfânt ne dă puterea să trăim ca sfinţi în lume.
Zi de zi pe calea-ngustă El e gata să ne-ndrume.

Pocăinţa e porunca ce-i tot timpul necesară
Să învingem firea veche de cu zori şi până-n seară.
Iar prin rugăciuni fervente Duhul Sfânt la lucru vine
Să ne dea aripi de slavă către zările senine.

Biblia astfel ne cere ca să urmărim sfinţirea
Semănând în lume pacea înfrăţită cu iubirea.
Şi când timpul pregătirii ia sfârşit şi totu-i gata
Vine Mirele din slavă. Sus fecioare! Maranata!