Împăratul Nebucadneţar

ÎMPĂRATUL NEBUCADNEŢAR

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Împăratul Nebucadneţar a poruncit,
Chipul de aur să fie sfinţit,
În valea Dura ei l-au ridicat,
Şaizeci de coţi înălţime i-au dat.

Judecătorii, cârmuitorii,
Toţi dregătorii, s-au adunat,
Conducătorul şi-a strâns poporul
Să se închine la chipul turnat.

Tot felul de conducători
Tot felul de stăpânitori,
Din tot imperiul lor vestit
Popoare multe au venit,
Să se închine, să se închine
Cum împăratul lor le-a poruncit.

Să se-nchine toţi, dar ei,
Prietenii lui Daniel,
Stau nepăsători toţi trei,
Căci ei sunt din Israel.

Dumnezeul lor a vrut,
Să se facă cunoscut,
În întregul Babilon,
Căci El vine din Sion.

"Aş vrea să ştiu cu-adevărat,
De ce voi nu v-aţi închinat?
La chipul ce l-am ridicat,
De ce? de ce? de ce?

Porunca mea n-aţi cunoscut?
N-aţi auzit, sau nu aţi vrut?
Când instrumentele-au sunat
De ce voi nu v-aţi închinat?

Dacă dinadins, nu voiţi deloc,
În cuptoru-aprins vă arunc în foc,
Şi-apoi voi vedea, cine va veni,
Din pedeapsa mea, a vă izbăvi?"

"Noi nu ne închinăm, noi nu ne închinăm,
Dumnezeul nostru ne va izbăvi,
Şi chiar dacă nu, şi chiar dacă nu,
Noi la zeii tăi nu le vom sluji!"

"De şapte ori mai tare
Ca starea lui normală
Cuptorul să-l aprindeţi,
Şi-n foc să-i azvârliţi!

Căci fără îndoială
Porunca mea cea mare
A fost nesocotită
De-aceşti israeliţi."

Scânteia zboară, iar flacăra se-ntinde,
Şadrac, Meşac şi Abednego legaţi,
Stau în cuptor, în flacăra fierbinte,
De la distanţă ei au fost aruncaţi.

Dar acolo în cuptor, Domnul Dumnezeul lor,
Le trimite ajutor în momentul greu,
Ca să fie dezlegaţi şi de flăcări apăraţi
Să cunoască omul rău că este Dumnezeu.

Împăratul s-a uimit, în cuptor când a privit
Cum stăteau între scântei, tinerii aceia trei.
Dumnezeul lor cel viu, a trimis pe al Său Fiu,
Să le deie ajutor şi să-i scape din cuptor.

"Eu pe trei am condamnat
A zis marele-mpărat,
Dar ce văd acolo eu?
Văd un fiu de Dumnezeu."

El din ceruri a venit
Şi pe ei i-a ocrotit
Să cunoască duşmanii
Că ei şi-n cuptor sunt vii.

Şi privind la ei miraţi,
Sfetnicii şi dregătorii,
Slujitorii adunaţi
I-a cuprins pe toţi fiorii.

Căci privind la faţa lor
Ei cu toţii s-au mirat,
Focul cel îngrozitor
Nici un semn nu le-a lăsat.

"Veniţi afară din cuptor
Căci Dumnezeul vostru mare
E-adevărat ocrotitor
El izbăveşte din încercare."

Aleluia, Aleluia,
Nimeni nu-i ca El de sfânt,
Aleluia, Aleluia,
Nici în cer, nici pe pământ.

Slavă-I fie, slavă-I fie,
Slavă Lui în orice loc!
El şi morţii îi învie
El ne mântuie din foc.

AMIN