ÎMPĂRATUL EZECHIA

ÎMPĂRATUL EZECHIA

S-a îmbolnăvit de moarte
Ezechia într-o zi.
Însuşi Domnul îi zisese
Că precis el va muri.

Casa lui nu era gata
Ca şi grâul ce nu-i strâns.
Şi-a-ntors faţa spre perete
Şi cu lacrimi multe-a plâns.

Dumnezeu văzu durerea
Şi credinţa lui din piept.
Şi-i arată bunătatea
De Părinte înţelept.

El din ceruri nu-i trimite
Aur, glorie sau bani,
Ci doar viaţa-i prelungeşte
Cu vreo cincisprezece ani.

Cât de bună-i sănătatea
De-nvăţăm s-o preţuim
Să aducem multă roadă
Şi pe Domnul să-L iubim!

Răsplătim noi cum se cade
Bunătatea cea de sus
Aducând ca mulţumire
Viaţa Domnului Isus?!

Vai!, mă tem că mai degrabă
Lumea gândului impur
Ne-a împrumutat mândria
Unui trai plin de huzur.

Noi, la fel ca Ezechia,
Având multe bogăţii,
Am uitat şi modestia,
Şi-am uitat de veşnicii.

Am avut succes în multe
Planuri ce ni le-am propus
Neglijând Împărăţia
Şi mandatul lui Isus.

De aceea El ne-ncearcă
Ca pe regele iudeu
Pe când criza-naintează
Şi ne este tot mai greu.

La el venea Babilonul
Prin spionii diplomaţi.
La noi vin europenii
Cu alţi idoli înarmaţi.

Să luăm dar bine-n seamă
Felu-n care azi trăim.
Căci de-aici ni-i pregătirea
Noului Ierusalim.

Lumea-i foarte expansivă
Cum sunt hoardele de lei
Şi vrea să ne prindă-n mreajă
Ca să fim de partea ei.

Doar smerenia-i reţeta
Pentru orice credincios
Ca fiind prudent cu lumea
Să-L slujească pe Cristos.

Mai mult ca lui Ezechia,
Cel salvat de-ai lui duşmani,
Domnul ne dă veşnicia
Şi nu doară câţiva ani.

Să-L slăvim pe Împăratul
Veşnicului tron ceresc!
Şi să-L aşteptăm cu-aceia
Care sincer Îl iubesc!