! Împărați Biruința lui Ahab (P-2-a)

)1 Împărați Biruința lui Ahab (p 2-a)

Când au ieșit pentru luptă din cetate
Mai marii peste ținuturi
Având toată oaste-a-n spate
Fiecare a lovit pe cel aflat în fața lui
Asfel încât cu voia Domnului
Sirienii au fugit chiar din capul locului
Ben Hadad ce se credea un om fără de egal
Scăpă cu câți-va călăreți
Fugând călărind un cal
Împăratul lui Israel din cetate a ieșit
Care ca și călăreți sirieni i-au biruit
Și i-au zdrobit
Atunci prorocul ce-i vorbi lui Ahab la început
Din nou s-a apropiat zicând
Să termini ce-ai început
Dute-acum și cercetează vezi ce-i mai de făcut
Fiindcă cum se schimbă anul
Ben Hadad nu-și schimbă planul și vine
Cu o armată mare ca și-ntîia dată
Slujitorii lui Ben Hadad
Au zis împăratului
Domnul Dumnezeul lor
Eun domn al munților
Și în lupta ce sa-ncins e normal că ne-au învins
Dar ia să ne luptăm cu ei la câmpie Lâng-ai noștri zei și vom fi mai tari ca ei
Ia fiecare împărat de pe locul ocupat
Și pune-n loc căpetenii imediat
Apoi fă numărătoare și ia o armată mare
Să fie măcar la fel ca-n lupta cu Israel
El sfetnicii și-a ascultat și-ntocmai a procedat
Ben Hadad anul următor
Numără cifra tuturor oamenilor
Taberei sirienilor
S-a suit tocmai la Afec
Cu Israel să dea piept
Fii lui Israel cași ceilalți
Au fost și ei numărați
Au primit mai întâi hrană și le-au ieșit Împotrivă
Dacă pe sirieni țara nu-i încape
Israeliții-s parcă două mici turme de capre
Omul lui Dumnezeu a zis împăratului
Lui Israel(Dumnezeu vorbea prin el)
Pentru că sirienii-au zis ”DOMNUL e
Un dumnezeu al munților și nicidecum al văilor”
Voi da toată acestă mare mulțime a sirienilor
În mâinile tale
Și ti-o pun la picioare ca pe-un covor,
Ca să cunoască tot omul
”Că Eu Sunt Domnul”
Au tăbărât așa șapte zile unii contra altora
În a șaptea zi Israel lovi
Și din sirieni zdrobi o sută de mii
Numai acea zi
Restul sirienilor înspre nenorocul lor
Au fugit iar la Afec unde în cetate-i
Aștepta tot moarte s-a prăbușit un zid
Și i-a zdrobit rapid
Douăzeci și șapte mii
Zidu-acela îi strivi
Ben Hadad fugi-n cetate
Într-o cameră cu ziduri mai late
Slujitorii lui inimoși i-au zis
Am auzit că împărații lui Israel sunt
Împărați miloși
Să ne încingem coapsele cu saci
Și să ne punem funii pe capete
Poate că Ben Hadad viața o să-și capete
Atunci acesta a făcut așa
Acerut smerit lui Ahab viața sa
Acesta mirat că a scăpat
A zis ”este fratele meu Ben Hadad”
Trimișii lui au zis că-i de bine
Ahab le-a zis aduceți-l la mine
Și Ben Hadad râse amar
Dar l-a suit Ahab în al său car
S-a împlinit cuvântul prorocului
Șoptit la urechile împăratului
Și Ben Hadad i-a zis și astfel i-a promis
Vom avea relații noi
Cetățile luate de tatăl meu
Ți le voi da înapoi
Și-ți vei face străzi în Damasc
Cum tatăl meu a făcut tot așa străzi
La tine-n Samaria
Ahab i-a răspuns acest cuvânt
Drumu-ți voi da după un legământ
Unul din fiii prorocilor a zis altuia
Prin cuvântul Domnului
”Lovește-mă te rog fiu al omului”
N-a ascultat acest evreu de-aceea-l
Va omorâ un leu
A găsit un alt bărbat și i-a zis ”Lovește-mă te rog!”
Acesta l-a lovit violent și l-a rănit
Prorocul a plecat și pe calea Împăratului s-a așezat deghizat
Cu-n turban pe ochi și pe cap
Când a trecut pe-acolo împăratul a strigași i-a zis:
”-Slujitorul tău era în mijlocul luptei
Când iată un bărbat s-a apropiat de mine
Aducând un alt bărbat cu sine
Zicând în fine
Iată bărbatul acesta să-l păzești bine
Dacă cumva va fugi, bine de tine nu va fi
Vei răspunde cu viața ta pentru viața lui
Sau un talant de argint vei plăti
În lipsa omului!
Și pe când una sau alta în jurul lui am
Făcut
Iată că el s-a făcut nevăzut
Împăratul lui Israel pedeapsa i-a stabilit
Iată că singur pedeapsa ți-ai rostit
Prorocul atunci turbanul de pe față l-a
Îndepărtat
Și pe proroc la recunoscut imediat.
Și prorocul i-a zis la-mpărat
Pentru că ai lăsat din mână un om morții dat
Și-a ta viață de a lui atârna
Iată pedeapsa ce-o vei lua:
Căci vei plăti cum se cuvine și poporul
Tău împreună cu tine!

Blându Ioan
26.01. 2025.