Imparateasa din Seba

Imparateasa din Seba

1 Imparati 10.

S-a dus vestea pana departe
Ca-n Israel e-un imparat
Care dreptatea o imparte
Si-i bun si drept si invatat.

Legile toate-s respectate
Si de saraci si de bogati,
Ca-i judeca dupa dreptate
Si-s toti, la fel de respectati.

Si mai ales, se duse veste
De-ntelepciunea regelui.
Multi au crezut ca e poveste,
Scornita de poporul lui.

Se duse vorba pana-n Seba
Si lumea-ntreaga se mira
Ca din Sidon pana-n Beer-Seba
Domneste pacea, ordinea.

Regina Sebei, incantata
De vestile ce auzi,
Dori cu ochii ei sa vada
Minunea, dac-asa o fi.

Isi pregati marea regina
Alaiul mandru si porni.
Avea o caravana plina
De daruri si de bogatii.

Asini, camile, dromadere
Si slujitori nenumarati,
Tineri osteni, plini de putere,
Viteji si bine inarmati.

Spre tara cea indepartata
Pornira toti, in mandru-alai
Si-i insotea o-ntreaga ceata
De invatati, sfetnici si crai.

Mersera vreme-ndelungata
Si prin cetati si prin pustiu
Si le-a fost binecuvantata
Calea, de Dumnezeul viu

Pe care si imparateasa
Voia sa-l afle, ca stia
Ca toti evreii-aveau aleasa
Credinta. Aveau si legea Sa

Scrisa pe table mari, de piatra
Chiar de acest sfant Dumnezeu.
"De e asa, cu tara toata
Lui ma voi inchina si eu."

Asa gandea pe drum regina
Mergand lin, pe camila sa
Cea alba. Apoi vazu minunea,
Ca totu-a fost precum visa.

Nu a fost imparat vreodata
Ca Solomon, asa-ntelept,
Cu-o-mparatie-asa bogata
Si cu un trai asa de drept.

Pe toate le vazu uimita
Regina si le admira.
Si casa, de curand zidita
Si tot ce el ii arata:

Slujbasi, paharnici si palate
Si toata bogatia sa.
Dar mai ales, ea de dreptate
Si-ntelepciune se mira.

Si-i puse intrebari, -o mie,
Sa vada daca va putea
Tot ce-l va intreba sa stie
Iar el, la toate raspundea.

Imparateasa, incantata,
Atatea daruri i-a facut,
Cum nimeni altul, niciodata
Nici n-a primit, nici n-a avut.

Si-a zis ea: "Nici pe jumatate
Nu mi s-a spus, pan-am venit!
Dar iata, ca acum, pe toate
Acestea, chiar eu le-am privit!"

L-a binecuvantat pe Domnul
Care asa mult har i-a dat
Si-a zis ca-i fericit poporul
Ce are-asa un imparat.

...Citind despre imparateasa
Si de dorinta ce-a avut,
Azi, ni se pare ne-nteleasa.
Noi oare, de ce n-am facut

La fel ca ea, cand am aflat
Ca nu un om, ci Dumnezeu
A fost jertfit, dar a-nviat
Ca sa ne scape de cel rau?

Atatea bogatii marete
Putem avea, crezand in El!
Taine divine sa ne-nvete
Caci vrea sa fim in veci cu El.

Cand norul luminos de martori
In slava ne va-ntampina
Cum vom putea sa dam raspunsuri
Atunci, cand ne vor intreba

De ce n-am parasit in graba
Orice alte preocupari
La Domnul sa venim degraba
Cand ne striga, cu dulci chemari?

Ne-mpiedicam doar de nimicuri
Si n-alergam la casa Sa,
Cautam scuze-n mii de chipuri
Sa nu fim in prezenta Sa.

Imparateasa cea aleasa
Mirata, ne va intreba:
"Cum ati putut sa stati acasa
Cand Dumnezeu va astepta?

Eu am lasat imparatia
Sa merg sa-l vad pe Solomon,
Si stiti, el n-are vesnicia,
Ca nu a fost decat un om!

Dar intre voi, Domnul venit-a!
Cerescul fiu de Dumnezeu!
Pe crucea grea, crunt suferit-a
Ca sa va mantuie de rau."

O, frati, surori, hai sa luam seama
Ca sa nu pierdem acest har
Si sa nu ne cuprinda teama
Cand Domnul o sa vina iar.

Sa-l asteptam cu bucurie
Ca niste fii iubiti ai Lui
Ca sa traim o vesnicie
Sus, in prezenta Domnului.

.