Imn dragostei

Imn dragostei

Dintre toate e mai mare
Şi mai nobilă, mai pură
Dragostea-i nepieritoare
Lasă-n urmă sărbătoare
E a Cerului măsură.

Cel ce straiul ei îl poartă
Peste tot, oriunde pleacă
Are-o fericită soartă
Vrea cu semenii s-o-mpartă
Chiar de valuri îl încearcă.

E din Dumnezeu venită
Ca aromă printre noi
Prin ea viaţa-i primenită
Şi dă roada mult râvnită
E fidelă şi-n nevoi.

E fidelă-n orice stare
Când sunt zilele senine
Când se-arată mândrul Soare
Dar şi când e înnorare
Ea dă fericiri depline.

Nu se supără nicicând
Nu produce îmbrâncire
Graiul ei e-aşa de blând
Consternat eşti ascultând
Când îi sorbi a ei vorbire

Iar cu faţa ei senină
Nu cunoaşte încruntare
Răspândeşte doar lumină
Iar de-ar fi valuri să vină
Se-mpleteşte cu-o cântare.

Cu ce gesturi delicate
Ne întâmpină mereu!!
Iar priviri mai fermecate
Nu găsim chiar de-am străbate
Lumea-ntreagă – tu şi eu.

Dragostea e soră, frate
Cu cei oropsiţi, sărmani
Ea la toţi vrea să ne-arate
Traiul de integritate
Să-i iubim şi pe duşmani.

Intr-o lume-aşa ostilă
Perversă şi răzvrătită
Străluceşte-n Har şi-n milă
De căzuţi nu-i este silă
De-ncercări e pregătită.

Dragostea-i Regina vieţii
O respect şi ei mă-nchin
Chiar din ceasul dimineţii
Îmi dă sporul tinereţii
Peste zi îmi dă alin.

gc/Akron, Oh