IMN

IMN

Psalmul 18

"Lăudat să fie Domnul!", strig mereu şi-s izbăvit.
Doamne, Tu-mi dai biruinţa când vrăjmaşul e cumplit.
Moartea-n luptă mă-nfăşoară ca un şarpe veninos,
însă Tu ai fost cu mine şi din strâmtorări m-ai scos.

Te-am chemat cu stăruinţă în necazuri, Domnul meu,
şi Ţi-am revăzut pe boltă al iubirii curcubeu.
Tu m-asculţi întotdeauna şi-mi răspunzi cu-atâta drag.
Mi-am făcut din al Tău Nume cel mai sfânt şi falnic steag.

Se cutremura pământul, munţii se mişcau din loc,
când se arăta în zare al prezenţei Tale foc.
Ceru-ntreg se aplecase spre-acel nor de slavă plin
când ai apărut, Stăpâne, călărind pe-un heruvim.

Tu zburai pe-aripi de vânturi peste-ntinsele genuni
să-mi aduci speranţă nouă şi să faci prin har minuni.
Noaptea-Ţi era-nvelitoare, norii negri adăpost,
când cu tunete din ceruri Tu izbăvitor mi-ai fost.

Ai trimis săgeţi divine: fulgerul înfricoşat.
Prin puterea-Ţi fără margini pe vrăjmaşi i-ai alungat.
Tu-ai făcut să amuţească valul mării furibund.
Ţi-ai întins spre mine braţul când era să mă afund.

Toţi duşmanii năvăliră ca oştirile de lei
însă Tu, viteaz Războinic, eşti mai tare decât ei.
Tu îmi dai izbândă nouă şi iarăşi mă scoţi în larg,
când se-ntunecă tot cerul şi sus nourii se sparg.

Doamne, Tu-mi aprinzi lumina şi împrăştii noaptea grea,
iar în lupta-ncrâncenată eşti chiar biruinţa mea!
Cine oare e ca Tine sus în cer şi pe pământ ?
Şi ce stâncă e mai tare ca eternul Tău Cuvânt ?

Dreapta Ta mă sprijineşte cu al îndurării scut.
Şi cu Tine-n nici o luptă, nici un deget n-am pierdut.
Chiar străinul mă urmează tremurând şi mi-e supus,
când zăreşte ocrotirea care mi-o trimiţi de Sus.

De aceea, Doamne sfinte, Te voi lăuda mereu
că aici şi Sus în slavă numai Tu eşti Dumnezeu.
Voi vesti printre popoare harul Tău ce mi-a trimis
ajutoare noi în lupte să mă scoată din abis.

Mă predau cu-ntreaga minte, cu puterea mea de fiu
Îndurării fără margini şi Cuvântului Tău viu.
Chiar prin valea de suspine singur de ar fi să trec
eu doresc numai cu Tine clipa vieţii s-o petrec.