Imi declar identitatea...

ÎMI DECLAR IDENTITATEA...

Îmi declar IDENTITATEA:
sunt poet creştin
Când primesc un sfat de Sus
nu ezit, rostesc "Amin"
Inspiraţia divină
vine să îmi dea cuvinte
Ce stârnesc imbolduri noi
pentru sfintele incinte
Nu pot să descriu nimic
făr-a ei încuviinţare
De la ea am învăţat
ce înseamnă renunţare
O primesc cu bucurie,
îi dau locul de onoare
Când sunt trist şi-mpovărat
îmi aduce alinare
Ştiu precis de unde vine:
de la Cel ce e Lumină
Îl slujesc cu dedicare,
pacea Lui este sublimă
Un cuvânt n-aş fi în stare
să aştern de n-ar fi El
Nu degeaba-i El-Şadai,
Iehova, Emanuel
Când atinge El un suflet
îl transformă-n instrument
Ca să spună cu mult patos
despre un evenimnent
El sădeşte-n om talentul
şi dorinţa de slujire
Ca apoi să ducă vestea
despre cer şi nemurire
Dau Părintelui onor
dac-un rând din ce am scris
Va edifica un suflet
în drumul spre Paradis.
Cred în planul grandios
de-a răscumpăra planeta
Şi în Adevărul unic
Dumnezeu mi-a dat reţeta
Nu creez de dragul artei
ci de dragul jertfei sfinte
Ea este izvorul pur
de cucernice cuvinte
Nu mi-e faima etalonul
ci în toate-i Domnul meu
Vreau să-L reprezint cu cinste,
să parcurg al lui traseu
Ştiu că galaxii şi gâze
nu există la-ntâmplare
Nu pot să accept ce spune
cartea lumii seculare
N-am ca ghid nimic din lume,
am o Stea ce mă conduce
Am un dar din Duhul Sfânt,
o credinţă şi o cruce
Să accept c-am apărut
din mişcări aleatoare
Şi că nu există-n Cosmos
legea forţei creatoare?
E absurd! E nebunie!
Este contra raţiunii!
Nu mă voi lăsa vrăjit
de adepţii ficţiunii
Ştiu în Cine mă încred:
a sădit în mine dorul
Să aştern gânduri divine,
să-mi urmez Mântuitorul
Voi cânta mereu iubirea
ea m-a scos din prăbuşire
Şi apoi m-a-nvrednicit
să cunosc ce-i fericire
Cât mai pot mişca un braţ,
câte zile-mi sunt sortite
Răspândi-voi vestea bună
la făpturi nemântuite
Îmi declar identitatea:
sunt poet creştin
Când primesc ceva de Sus
nu ezit: rostesc "Amin!"

gc/ 17 Ianuarie, 2008