Îmbrăcat ai fost odată

Îmbrăcat ai fost odată, cu o haină... de Isus,
Bucuria mântuirii ți-a adus-o-n dar de sus,
Tu slujește-i cu credință, pentru darul minunat,
Și pășește pe-a Sa urmă, chiar de-i timpul pe-nserat.

El ți-a dat și-acea lumină, ce din cer a coborât,
Să nu fii pe-această cale, un pierdut sau rătăcit,
Să-l urmezi ar vrea în toate, nu alege ce-i ușor,
Doar să urci, nu sta cu-aceia care în adânc cobor.

Armele biruitoare, ție ți le-a dăruit,
Ca să lupți în orice vreme, să nu fii tu obosit,
Te-a-mbracat și cu puterea, care-i doar în mâna Sa,
Nici-o facere de bine, astăzi tu nu o uita.

Zori de ziuă-ți dăruiește, și-un apus așa frumos,
E mereu prezentă-n ele, doar prezența lui Hristos,
Fii mulțumitor în ele, și tu nu te clătina,
Căci tărie-ți este Domnul, biruință îți va da.

Te-a ales să fii mireasa, Mirelui prea-nalt și sfânt,
O mai mare bucurie, nu poți tu s-o ai nicicând,
Doar atunci în clipa-n care, El la cer te v-a-nălța,
Ca să fiți o veșnicie, împreună-n slavă Sa.

Pe acele aurite, străzi voi doi ca să pășiți,
Sus în ceruri niciodată, nu veți fi cei despărțiți,
O întreagă veșnicie, împreună doar veți fi,
Căci e-a Lui... doar El domnește, unde voi veți locui.