IMBRACA-TE, SIOANE!

Imbracăte-te, Sioane, cu podoabe sfinte
Care-ţi pun în faţă, Sfintele Cuvinte!
Domnul, ţie-ţi cere, să mergi cu veşti curate,
Ce au în ele rolul, ca străji, adevărate.

Sunt plăcuţi străjerii ce strigă din Sion,
Să nu coboare-n vale, în jos spre...Ierihon!
Ei sunt aceia care, au demnă misiune:
Indeamnă multe gloate să iasă din genune.

Plecaţi acum în grabă, ieşiţi din Babilon,
Căci Domnul are ochii, deschişi către Sion!
El vrea acum în grabă de moarte să vă scape,
Cu multă dărnicie din Stâncă să v-adape.

A pus El Stânca-aceasta în arşiţa de vară,
Ca toţi acei ce beau de sete să nu piară!
Veniţi, setoşii lumii şi beţi din Sfânta Stâncă,
Căci are multă Apă şi e deschisă, încă!

Veniţi acum la Stânca, cu ape de izvoare,
Căci e aşa căldură si soarele, dogoare.
Nu staţi aşa-nsetaţi şi fără ca să beţi,
Mai e deschisă, încă, şi Debit mai aveţi.

Scoală-te şi urcă, la munte, mai cu spor
Acolo să-L cunoşti pe-acel iubit Izvor!
De vrei îţi dă din Apă căci Apa Sa e vie,
Şi vei putea să mergi cu bine prin pustie.

O, suflete iubit! Eu astăzi vreau să ştiu,
Că vii la Stânca care, adapă în pustiu!
Un "mâine" nu există, iubite, pentru tine,
Căci Stânca este Domnul şi iată-L iarăşi, vine!
Amin.