Îmbracă podoaba Sioane

Îmbracă podoaba Sioane,
Căci iată... se-arată o zi,
Acea sărbătoare ce-i mult așteptată,
Îndată... îndată va fi.

Tu scutură-ți astăzi țărâna,
Ridică-te... vine Isus,
Dezleagă azi lanțul robiei... și ochii,
Să-i ai tu Sioane în sus.

Cu prețul cel mare odată,
Ai fost din robie salvat,
Mai luptă, mai rabdă, și crede că Domnul,
E Cel care viața și-a dat.

Mai rabdă ocar-asuprirea,
Răsplata-n curând vei primi,
Cuvântul vestește de sus mântuirea,
Primește-l... în veci vei trăi.

Străjer fii Sioane în ziuă,
Înalță-ți și glasul mereu,
În grea strâmtorare din cer să te-audă,
Al tău preaiubit Dumnezeu.

În tine să naști bucuria,
Chiar dacă dureri vei simți,
Neliniște-alungă, să nu ai nici teamă,
Cu tine-i Isus zi de zi.

Deznoadă acu răutatea,
Cu milă îmbracă-te-ndat,
În tine cântarea mereu să se-audă,
Căci har ai primit ne-ncetat.

Apropie-ți pasul de urma,
Ce-odată pe-un deal ea urca,
Să treci prin gradina în care odată,
Pe-o piatră Isus se ruga.

Tu intră în pacea divină,
Odihnă în ea vei găsi,
Să nu lași străinii să-ți fure puterea,
Fii treaz chiar de noapte va fi.

Privește la cruce Sioane,
Fii gata spre cer a zbura,
Îmbracă azi haina cea fără de pată,
Și fii cum doar Domnul te vrea.

Fii mare-n iubire întruna,
Așa cum Isus te-a iubit,
Iubirea e aripa care te-nalță,
Spre tot ce va fi infinit.

Ascultă Sioane azi glasul,
De treci azi prin grele pustii,
Privește-nainte și-n orice-ncercare,
Cu Domnul mereu să rămâi.
Amin