ÎMBĂTRÂNIND...

Îmbătrânind...


Îmbătrânind, rememorăm
Păcate ce le-avem,
De la cele mai, recente
Având gândurile-atente,
Spre cele ce, mintea scurmă
Spre maturitate-n, urmă
Ele veselia, curmă,
Până la cele grămadă
Ce-n tinerețe păreau șagă,
Și deși le-avem, iertate
Și nu le plătim, simbrie,
Mai bine de jumătate,
Ne dor, rozând, în sănătate.
Poate, mai multe, de-o mie
Ne-a iertat, Iisus, cândva
Dar noi, nu putem uita,
Mai ales seara târziu
Când somnul vrea să coboare,
Doamne la, Tine, reviu
Și Te rog, iar de iertare
Căci cu cât îmbătrânesc,
Cicatricile, îmi cresc
Cicatrici păcatelor,
Gândului și faptelor! ! ...
Cu cât sunt, mai în etate,
Văzând, a Ta, bunătate
Tot mai tare ele vin,
Sub un cer, ce-a fost, senin
Acum fulgeră și tună-n,
Sufletul meu, în furtună...
De ce Doamne, nu mă iert
De orice cuvânt deșert? ? ! ... ,
Jurământ, doar am cu Tine,
Și-l respect orice ar fi... ,
Că de n-aș face-o, Stăpâne,
Presa lui m-ar omorâ,
Eu trăiesc, pe Calea vieții,
De mult de-un, sfert din ea
Când din anii, tinereții
Vine-o adiere rea,
Impulsiv și teatral,
Cu excepții-a, vieții mele,
Mă simțeam bine, în piele,
Dar mai sării, peste cal,
Când peste, cal am sărit
Amarul m-a biruit! ! ... ,
Contestam, orice plăcere,
Mă cufundam în tăcere,
Irascibil și sucit,
Dar cu-n suflet, foarte bun
Simțeam c-am înnebunit
Răbufnind, ca un taifun,
Răbufneam, dar nu uram.
Dar un timp, am obosit,
Căci de studiu, șase ani
Rar noapte s-o fi dormit.
Depărtat fiind, de Hristos
Eram la vorbe tăios,
Îmi pierdusemn, bunătatea
Cea din fosta, vechea fire,
La colț mă aștepta, moartea,
Căci uitasem, de iubire! ...
Am dormit, după mulți ani,
Acești ani, consecutiv
Era somn substitutiv,
Epuizarea-mi ceruse-nchidere-n, sine
Pierdusem bani dar, eram bine
Banii-n, viață n-au fost scop,
Cu asta avui noroc,
Dormeam dopat, cu leacuri amare,
Animal, făr apărare,
Călcat de mulți, în picioare.
M-am cufundat, în Cuvânt
Cuvântul, Amănunțit al Lui Cristos,
Pilde, porunci și-nvățătură
Le rosteam fără, Scriptură,
Pe de rost cu a mea gură...
Știam fraze din Noul Testament,
ȘI SIMȚEAM REVIRIMENT! ! ! ...
Ceream Botezul, în Christos
Dat de-un păstor, credincios,
Am uitat dureri, sau vai,
Fericit ajuns, ca-n rai,
Viața mi-a schimbat-o-n, bine,
Domnul Sfânt, fiind cu mine,
Astfel trăiesc, pentru Tine,
Zile calde și senine,
Mă feream să fac păcat,
Cu caracterul schimbat,
Unul, este DUMNEZEU,
Iar eu sunt un fiu, al Său.
Impulsul mi L-ai fasonat,
Ție și Tatălui, mă-nchin și cer împlinire,
Aștept înfrigurat, a doua Ta, venire
Cu candela aprinsă, și rezervă de untdelemn,
Că te-ntorci în trup, nerăstignit pe lemn,
Într-o Slavă cerească,
Ce ne-ngrozește,
Să faci judecata promisă, firește
Noi care-n Calea Ta, am crezut,
Prin Duhul la, Tatăl înalți acest lut,
După ce osemintele, s-au reâncarnat
Și-n duh din Duhul, viaț-am luat,
Unii lângă Tron, o să-i sui! ,
Alți mulți rămân, credincioși Stăpânului,
Pe fața pământului, moștenitori ai lui*


22.07. 2026. Blându Ioan

* vezi
Predica de pe Munte