Iluziile necredintei

Iluziile necredintei
de Octavian Sarb

Suflet trist si-durerat,
Care cauti acum odihna,
Oare, te-ai intors curat,
Sau, mai porti in cuget vina?

Ti-ai pierdut intelepciunea,
Cand spre lume ai privit,
Nu ti-a fost de-ajuns minunea,
Dragostei ce ai trait?

Inima-ti ce-atata vreme,
Ai hranit-o cu Cuvant,
Ai intors-o spre blesteme,
Aplecand-o la pamant.

Prea curand cerut-ai partea,
Tatalui ce L-ai slujit,
N-ai stiut, atunci, ca moartea,
Ti-ai semnat cand ai iesit.

Ai privit semet spre lume,
Hotarat sa ti-o supui,
Ai uitat ca a ei urme,
Duc la poarta Iadului.

Astazi iti primesti rasplata,
Pentru tot ce ai facut,
Nu uita, insa, ca Tata-ti
Poate da tot ce-ai pierdut.

Frati, surori ce sunt in Domnul,
Te asteapta, azi, acasa,
Dulce o sa-ti fie somnul,
Dac-asculti de ruga noastra.

Cina, iata, este gata,
Impreuna cu Mesia,
Ce minune, chiar si Marta,
Sta zambind langa Maria.

Toti au inteles Lucrarea,
Crucii Domnului Isus,
Astazi ne-a ramas iertarea,
Pentru cei ce ne-au rapus.

Oradea 12 Sept 2009.