Iluzii mixte deocamdată

Iluzii mixte deocamdată...


E-atât de cald
Cum nu s-a mai văzut,
Dogoare de sfârșit
Călduri de început,
Parcă sfârșitul lumii, a-nceput

Iar patru îngeri, mari
Și vântul l-a oprit,
Văntul de-apus
Vântul de răsărit.

Pământu-i nisipos, îndeajuns
Și tot mai pustiit,
Nu vine strop de ploaie, din apus
Și nici măcar un strop, din răsărit.

Un alt inger, mare,
Cupa-și vărsă in soare
Și tunete demul, t nu se aud
Căldura ce-o emană, arde oribil
Și încălzește pe pământ, teribil
N-adie vânt, din nord
Nu bate vânt, din sud

La rugăciune, sfintii din ceruri
Nu răspund,
Au treburi importante de-mplinit
Porunci ce curg de sus,
Schimbând viața, profund
Și toat-armata clerului
Genunchii și-andoit,
De la apus, până la răsărit.
Biserica-ntr-un cuget
Așteaptă, pe ISUS.

Și de la răsărit, un Înger vine,
Luând pecetea, CELUI VEȘNIC VIU, la sine
Strigând la primii patru
Să-și domoleasc-avântu, l
Să nu lovească pomii, sau pămintul,
S-aștepte până pune
CELOR ALEȘI DIN LUME
Pecetea, Lui, pe frunte
Domnul, știind de ei,
Tocmai la acei, ce nu știu de femei.

E o căldură de infern care suprimă vieți
Ce groaznic se imprimă
În zidul, din pereți.
Noaptea-ncălzesc pereții
”cuptor cu microunde”
De-ntrebi: De ce?
Omul tace, nu răspunde.

Am ars atât cărbune
Am cosumat benzină
Am ars atât petrol,
În tancuri și-n masini,
Trăim in seră, nu ca primul Adam
Care trăia-n grădină.
Ajuns-a omul nou
O ceată de păgâni
Care-au muncit enorm
S-ajungă fripți, pe mâini
Și ars pe corp, de ultraviolete
Ce au darul de-a arde
Pâna ne fac, schelete.
-Asta am căutat,
Tunuri să fabricăm
Și asta am aflat,
Tot nu ne-astâmpărăm,
Ne-nneacă viituri
N-avem ce-agonisi
Dar -Ia luați, măsuri
NU VIEȚI, DE LA COPII
Dar noi glumim, dansăm
Și suntem slabi, de Înger,
Păduri tăiem, distrugem toți natura
Căci nu tăiem un stânjen
Nu lăsăm de sămânță
FURTUNILE-AMENINȚĂ
Iar vine viitura,
Se-arată adevărul
Ce-a avizat, Scriptura.
S-a mâniat deci, DOMNUL,
Nemulțumit de noi
Că nu urmărim, pacea
Ci căutăm, război.
Trăsnește-n ce rămase
În păduri de pin,
Și-n cele, de foioase
APRINSE DIN SENIN,
Sera umană crește-n a ei val, de călduri
De bine ne atinge, că nu poți să le-nduri,
La poli, ghețuri eterne, se-arată trecătoare
Și se topesc ghețarii, dispar treptat în mare
Și apa și căldura, ce-ntrețineau natura.
Au ajuns azi pedepse, cu un impact prea mare
Oamenii și-au propus să-mpingă tăvălugul
Pe care, Cel de Sus, frâna-munceam cu plugul,
Mai poluau bătrânii, care fumau mahorcă
Și fumul de la sobă, când fumegau tăciunii
Acum, de-așa căldură, curenții-s verticali,
Asa că vântul lasă, de tot, liber furtunii
În orice rău ce vine, oamenii venali
Unituși-au efortul, de a distruge totul,
ÎN SCOPURI PREA MESCHINE
GÂNDIND DOAR LA PREZENT
Lor să le meargă bine,
Nu unui continent.
La școal-au absentat, la ora de credință
Răspunsu-i că-n curând n-o să mai fie,
ființă.
Cumplit e ce ne-așteaptă
Prin dreaptă judecată
Sentința ce-o primim,
De pe acu, se-arată.
Azi, parcă, Cel Preaînalt,
Ca și Cuvintul, Au trimis
Patru îngeri să vatăme, Pămintul,
Până-n Abis.
Într-un târziu, când soarele-a apus
Atent, dacă asculti,
Auzi de sus
CÂNTAREA ȘI-A LUI, MOISE
CA ȘI A LUI, ISUS.

Moldovan Pavel
30.07. 2021.