Îl slujim cu dăruire?

Spunem azi mereu pe cale,
Suntem fii de Dumnezeu,
Că-l slujim cu dăruire,
Și la bine... și la greu.

Că vom face ce ne cere,
Tot ce Domnul El ne-a spus,
Dar din cer azi se coboară,
Glasul Domnului Isus.

Și ne spune că străjerii,
Unii azi au adormit,
Le-a cerut să mijlocească,
Dar ei nu au mijlocit.

O trezire iar se-aude,
Ca lumina să coboare,
Să fie din nou hrănite,
Obositele popoare.

Ce-au încetinit pe cale,
De la hrana ce-au primit,
Într-o nepăsarea astăzi,
Toți strajerii-au adormit.

El în foarte scurtă vreme,
Sfântul nostru Împărat,
Vine ca să-l întărească,
Pe acel ce-i clatinat.

Dar tot El e Cel ce spune,
Celor ce străjeri ei sunt,
Ca să cear-a Lui lumină,
Să slujească mijlocind.

Prin lumină o s-apară,
Și acea înțelepciune,
Nu cea care-i pământeasca,
Ci acea ce-i o minune.

Să nu fiți străjeri voi astăzi,
Cei ce doar l-ati auzit,
Domnul vrea ca să vă vadă,
Într-un timp de mijlocit.

Să luați bine aminte,
Nu cum pân-acum ați fost,
Sunt cuvintele rostite,
Azi din ceruri... de Hristos.