Îi spun iubitului să plecăm

Îi spun iubitului să plecăm
autor. Diana G. U

Îi spun Iubitului meu... , , hai să plecăm căci viața ne desparte, e plină ea de șoapte, e plină de durere, în doi e-o mângâiere"
S-ajungem răsăritul, să strângem infinitul, ce-i dincolo de stele, în urma lui sunt grele.
Să mergem dar Iubite, spre cele nesfârșite, spre cele ce sunt pline, de bucurii divine.
Îi spun sa nu mai plângem, iubirea doar să strângem, să ne grăbim în grabă, cu-o viață doar suavă, să ne iubim întruna, ca soarele cu luna, aprinși de fericire, cu dor plini de iubire.
Hai astăzi să ne-ascundem, în ceruri să pătrundem, Iubite hai că-i seară, ne-așteapt-o primăvară, să nu ne mai despartă, o lume care-i moartă, un pas mai am spre Tine, apropie-l de mine, deschide ceru-ndată, cu revărsări de apă, ce este cristalină, Iubite... e divină.
Îi spun de-o întâlnire, pe florile iubirii, pe stropii cei de rouă, care în sus doar plouă, să ne-nălțăm Iubire, căci numai fericire, găsi-vom în zdrobire, e-un har... o nemurire.
Îi spun să nu oprească, o vreme pământească, vreau să ajung departe, de tot ce ne desparte, să odihnim la ape, ce nu pot fi secate, de vânturi sau pustie, iubirea-i veșnicie.
Hai vino Tu Iubite, în vremuri răsărite, nu zăbovi căci iată, doresc iubirea toată, acea înflăcărată, ce vine dar... nu pleacă, căci cine azi te știe, dorește-o veșnicie, să fie unde-i soare, să mergem... e-o splendoare.
Tu scoate-mă din noapte, să mergem mai departe, sub o lumină nouă, pe străluciri de rouă.
Amin