IERTAREA LUI IOSIF

O iertare înţeleaptă Iosif fraţilor le-a dat
Mai întâi să-şi amintească fapta lor şi-al lor păcat.
Nu le-ar fi făcut servicii dacă doar i-ar fi primit
Ca să uite-n veci tot răul pe care l-au săvârşit.

Dumnezeu nu dă iertarea dacă nu ne pocăim
De păcatul vieţii noastre şi de felul cum trăim.
Axul principal porneşte din credinţa în Hristos
Care pentru noi din slavă a venit în lume jos.

Cel născut dintr-o fecioară în ieslea din Betleem
A fost ţintuit pe-o cruce şi a devenit blestem.
Tuturor ne-a dus povara, traiul nostru cel murdar
Ca oricine crede-n Fiul să primească viaţa-n dar.

Iosif e un simbol mare când de fraţi a fost vândut.
În grădina Ghetsimane noi ştim ce s-a petrecut.
Iuda, chiar el, ucenicul, şi-a vândut Învăţătorul,
Ca apoi prin marii preoţi să-L respingă-ntreg poporul.

Nu numai fraţii lui Iosif aveau ei problema lor,
Ci de Dumnezeu din ceruri fiecare din popor
S-a îndepărtat de Lege printr-o viaţă de păcat
De aceea Fiul slavei pentru noi viaţa Şi-a dat.

Să dăm jos acum mândria eului nerăstignit
Ca Zacheu venind la Domnul ce-a fost astfel mântuit.
Şi să-i spunem cu grăbire: „Doamne, Te primesc şi eu!
Iartă-mă, iubit Isuse, azi de tot păcatul meu!

Nu am împlinit dreptatea, n-am făcut nimica sfânt,
Eu nu sunt decât un abur şi-o fărâmă de pământ.
Fie viaţa mea nainte cu-acest trup o jertfă vie
Să trăiesc doar pentru Tine şi aici şi-n veşnicie.”