Iertarea

Iertarea

O greutate ce de bunăvoie o porți,
Despărțind pe vecie pe cei vii de cei morți.
Este vina, și faptul ce vrei să faci tu cu ea,
S-o arunci, s-o conservi numai tu poți vota!

Și e-o luptă acerbă, între Hrist și-al tău „Eu”,
Ce n-ascultă când Duhul vrea să-l scape de rău.
Și se-agață nemernic de-orice gând ce-i de sus,
Ce ne-arată umilința, demonstrată-n Isus!

Deci privind către Domnul pot iertarea-nvăța,
Cum să capăt iubirea, pacea, liniștea Sa!
Nu-i alt loc de salvare , de păcat de-a scăpa,
Doară El Prințul vieții, jug ușor ne va da!

Prin Isus doar putea-vei ca să-l ierți pe greșit,
Doar în El e puterea, să dezlegi lanț vrăjit.
Căci în spatele urii ce nu poate uita,
Este Diavolul însuși, domn prin graţia ta!

Azi tu rupe cătușa ce te ține legat,
Dăruiește iertarea și vei fi dezlegat...
În uimire să culegi Pacea Sfântă de sus,
Și să fii pe vecie cu-al tău frate-n Isus!