Iertare totala sau partiala?

IERTARE TOTALĂ SAU PARŢIALĂ?

Ne tot iertăm, ne tot iertăm
Şi tot nu este bucurie
În loc de cântec repetăm
Acea perversă şmecherie.

În loc să ne îmbrăţişăm
Cu-acea căldură a iubirii
Mereu, mereu ne încurcăm
Cu-acele fapte ale firii.

Noi spunem: “Ne iertăm total
Ştim bine care-i datoria!”
Dar răutatea lui Nabal
Ne afectează vorbăria.

Când ne-ntâlnim zâmbim forţat
Rostind “Pace!” cu voce tare
Dar sufletul e-ncorsetat
În unde de vociferare...

Şi-ar vrea să se elibereze
Din jugul greu al voii seci
Ar vrea să ne îmbărbăteze
Să fim ai Tatălui pe veci.

Vorbim cu patos de iertare
Gândindu-ne s-o aplicăm
Chiar în secunda următoare
Pe scara păcii să urcăm,

Dar nu putem; ceva ne ţine
Legaţi de-un duh ce e străin
De Tatăl Sfânt ce ne susţine
S-avem un nepătat destin,

Ceva...ceva, dar ce să fie
De nu mai sunt acele stări
Cu atmosferă caldă, vie,
Cu-atâtea binecuvântări?,

Şi e blocată alianţa
Cu Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt
Ne macină nesiguranţa,
Cântăm tot trişti un vesel cant,

E-mpiedicată părtăşia
Ce e dorită de Hristos
Se clatină credincioşia
Iar sufletul e nemilos...

Dacă iertarea nu-i totală
“Ce-i de făcut?” – ne întrebăm
Să ne gândim, acum, c-o boală
Pe care vrem s-o-ndepărtăm,

Se vindecă doar când reţeta
E aplicată integral,
Când nu mai murdărim planeta
Cu gândurile lui Baal,

Când nu mai e manipulare
Nici interesul personal
Şi nici rezerve în purtare
Atuncea ne iertăm total,

Atunci se rupe legătura
Ce ne ţinea-ngropaţi în lut
Şi nu puteam vedea măsura
Ce-o dă Stăpânul Absolut,

Atunci dispare-nfumurarea,
Învidia, gândul stricat,
Făţărnicia, ne-ndurarea
Şi duhul greu de-nduplecat...

Şi tot ce-a-ntunecat credinţa
Dispare cum dispare-un nor
E alungată neputinţa
De-al nostru scump Mântuitor.

Abia când uşa o închidem
Să nu mai intre vreun păcat
Şi când pe frate nu îl vindem
Vedea-vom calea de urmat.

Dorim să nu fie spoială
În tot ce facem sau vorbim
Dar când iertarea nu-i totală
Dorim noi să ne pocăim?,

Aceasta este întrebarea
Ce-aşteaptă, astăzi, un răspuns
Iar dac-am înţeles chemarea
Nu vom avea nimic de-ascuns...

Ci fără nici o-ntârziere
Vom repara ce am stricat
Ne vom gândi la Înviere
Poate mai mult ca niciodat’...

Doar pocăinţa poate-aduce
Miresmele ce le dorim
Iertarea fi-va ca la cruce
Cu gându-acesta ne-ntărim...

Să o lăsăm să ne pătrundă
Dar nu oricum, ci integral
Să nu lăsăm nici o secundă
În noi al lumii rece val...

Urmările vor fi frumoase
Cu împliniri de nedescris
Veni-vor unde luminoase
Cu bucurii din Paradis.

Iar atmosfera-n Adunare
Va fi întocmai ca în Rai
Lucra-vom veseli în lucrare
Dând lui Isus al nostru trai.

gc/ 21 Octombrie, 2008