Iertare-ti cer de n-am vegheat

Iertare-ti cer de n-am vegheat, iertare-ți cer Părinte,
Azi știu că eu te-am întristat, în locurile sfinte.

Știu c-am greșit și vin să-mi cer, iertare înc-o dată,
Căci singur sunt, pe nimeni n-am, numai pe Tine Tată.

Iertare-ți cer de nu am fost, mereu în ascultare,
Și pentru tot ce n-am slujit, îți cer acum iertare.

Dă-i inimii din harul sfănt, ce-i plin de îndurare,
De dragoste... de milă Ta, dar și de-a Ta iertare.

Iertare-ți cer ca n-am crezut, în sfintele cuvinte,
Ce le-ai lăsat Tu în scripturi, preasfântule Părinte.

Tu iartă-mă să pot să spre cer, să mai privesc odată,
Să simt iertarea Ta doresc, ce știu că-i minunată.

Iertare-ți cer că n-am pășit, pe urma cea lăsată,
De răni adânci ce-ai suferit, Tu pentru mine-o dată.

Ascultă-mă din înălțimi, și dă-mi te rog iertare,
Să pot din nou să mă ridic, și să privesc spre zare.

Tu iartă-mă că nu am dus, o cruce ca și Tine,
Tu iartă-mi murmurul te rog, Tu iartă-mă pe mine.

Primește-mă căci vreau s-ajung, să simt a Ta iertare,
Nu-n vrednicia mea te rog, ci-n bunătatea-ți mare.

Iertare-ți cer că n-am știut, să prețuiesc iubirea,
Ce zi de zi mi-ai dăruit, să-mi înțeg menirea.

Tu Domn a locurilor vii, ce nu-s în depărtare,
Coboară azi căci vreau să-mi dai, de sus acum iertare.