Idealul

IDEALUL

Cel, ce-adesea cu masura pe carare calca drept,
Cel, ce stie din scriptura si pe Isus are-n piept,
Inima ii bate-ntruna pentru cine este Domn,
El in ziua de-ncercare nu se teme nici in somn.

Cel ce stie cine este Vegheator peste faptura,
Care intr-o zi da ploaie si in alta o aduna.
Sta in orice coltisor, firul bun il desfasoara
Si zideste si inalta fara sa greseasca dara.

Trage fanul in mladite,sau se alipeste-n graba,
Peste unda purpurie care vine si alearga.
Stie ce este iubirea, celui bun ii da tarie,
Cine are asa un prieten, pretuit ar vrea sa fie.

Cel ce stie sa raspunda pana cand nu e tarziu,
Care calculeaza iata, timpul cat mai este viu.
Are inima voioasa si e omul credincios,
Nu se lasa prea curand, ca sa cada tot mai jos.

Din iubire face anume si ce este de facut,
Ca sa i se implineasca cum in viata a crezut.
Trece ziua cu rabdare peste noapte face rai,
Iar el nu-i ingandurat, nici o data-n a lui trai.

Cel care priveste fata nu se-apleaca manios,
Da intruna bunatate si se face cu folos.
Duce greul din putere, se arata stapanit,
E ca pomul plin de roade, care iata e dorit.

Cel atent sa inconjoare firul slab, sa-l rasadeasca,
Are grija de sarman, partea sa duhovniceasca,
Trece intarind pe altii si nu se ingrijoreaza,
Ca pe Domnul el sfiinteste si simptirea-i este treaza,

Aducand prinos si laude, el este un vegheator,
Care peste vremi zambeste, fara frica in popor.
Si asteapta revederea Celui care-l intareste,
Si o clipa de-ncercare, cu mandrie o priveste.

Cuprinzand in armonie vinde fara de masura,
Din adanca-i bunatate, tot ce stie si aduna.
El ca DOMNUL VREA SA FIE, cel ce azi l-am aratat,
Si in sfanta bucurie, il asteapta pe Imparat.


AMIN