Iată stau și bat la ușă

Iată stau și bat la ușă, de aude cineva,
Glasul Meu... și-nchide ușa, Eu la el nu voi intra,
Dar acel care deschide, mântuire va primi,
Vom cina noi împreună, fericit în veci va fi.

Cine va primi mustrarea, va sta drept în fața mea,
Cine va fi doar în clocot, zbor spre ceruri îi voi da,
Cine va călca pe urma-nsângerată ce-am lăsat,
Va fi cel care la capăt, el va fi la cer' nălțat.

Cine va păzi cuvântul, va fi cel ce e păzit,
De a Mea putere care, este ea un infinit,
El din orice încercare, va fi scos, căci prin cuvânt,
Am lăsat Eu izbăvire, e cuvântul Meu... e sfânt.

Tot prin el poate de valuri, ca să treacă mai ușor,
Căci cuvântul face omul, credincios... biruitor,
El... cuvântul... poate marea, într-o clip-a despica,
Ca să treacă cel ce crede, numai în puterea Mea.

Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt Domnul Dumnezeu,
Eu sunt Cel ce sunt, ce vine, să opresc tot ce e greu,
Cel ce-n Mine se încrede, el mereu va birui,
Cum am biruit Eu moartea, pentru a vă mântui.

Celui care pân-la capăt, va păzi lucrarea Mea,
Stăpânire peste neamuri, lui mereu Eu îi voi da,
Peste ei să cârmuiască, cum și Eu vă cârmuiesc,
Cine poate să audă, să asculte... Eu vorbesc.

Cine glasul Meu aude, să nu stea nepăsător,
Cei nepăsători n-au harul, să bea apa din izvor,
Dătătoare ce-i de viață, merg spre-un loc în nicăieri,
Peste ei apasă răul, cu a lui grele poveri.

Deci luați bine amine, la tot astăzi ce v-am spus,
De-auziți a mea bătaie, să deschide-ți... sunt Isus,
Vreau sa stăm l-aceiași masă, să cinăm Eu îmi doresc,
Nu luați cu ușurință, calea... Eu îndat sosesc.
Amin