Iată stă la ușă Domnul

Iată stă la ușă Domnul, bate El neâncetat,
Ne aduce marea veste, că revine El îndat,
Și ne spune că această, pregătire va sfârși,
Vine să își ia aleasa, clipa-ndată va sosi.

Iată pasul Lui se-aude, vremurile ne vestesc,
Că El vine, că-i aproape, după zare se zăresc,
Razele care apusul, niciodat nu vor avea,
Căci acolo după zare, este veșnicia Sa.

Se aude-atât de-aproape, trâmbița răsună tare,
Se aude... pregătire, se aude... deșteptare,
Se aude... căci e glasul, Celui ce e viu și sfânt,
Se aude-n patru colțuri, astăzi El peste pământ.

Iată și-o lumină vie, ce se vede luminând,
Ochii aplecați în ceață, luminează și-orice gând,
Ce-și doresc doar a petrece veșnicia cu Isus,
Luminează doritorii, cei de cer, de viață sus.

Se mai vede și iubirea, celor ce vor fi-nviați,
Este-aprinsă-ntotdeauna, își doresc a fi-nălțați,
Este-o flacără mai mare, caci ei știu că în curând,
Vor lăsa în urmă totul, plânsul lung de pe pământ.

Îndurarea este-aproape, și-acea zi de sărbătoare,
Plină doar de bucurie, va fi ea... și doar de soare,
Azi pe ea mulți o așteaptă, vegheatori... căci s-a văzut,
Cât de-aproape este vremea, ce-i doar cu un început.

Și bătaia ce se-aude, este-n ușă-a lui Isus,
Vrea ca toți să o audă, să privească doar în sus,
Ca să-L vadă doar pe Domnul, cât de-aproape e acum,
Și cu toții să-nțeleagă, că e un sfârșit de drum.