Iată Mirele

IATĂ MIRELE!
Matei 25.6
O lungă noapte ne apasă.
Şi păsările dorm pe ramuri.
Din când în când la câte-o casã
mai vezi lumini sclipind în geamuri.

Din cei ce-L aşteptau pe Mire,
vai, cât de mulţi dorm azi pe glie!
N-au nici văpaie în iubire,
nici untdelemn de bucurie.

Ei au primit cu-nflăcărare
credinţa la-nceput de cale.
Dar spinii mulţi de-ngrijorare
au copleşit şi deal şi vale.

Au început atunci prin Duhul
umblare, slujbă, rugăciune.
De cântul lor vibra văzduhul
noi suflete prin har s-adune.

Dar mai târziu pieri tot jarul
iar candela abia mai arde.
Cântări ce toarnă-n inimi harul
de mult au aţipit pe coarde.

E-ntinsă azi Împărăţia
şi peste munţi şi peste ape.
Şi zeci de semne-i sunt solia
căci Mirele-i nespus de-aproape.

Deşi au candela în mânã
fecioarele-s în aţipire.
Dar vai, ce multe-au să rămână
strigând zadarnic după Mire!

Când El venind va-nchide uşa
n-ai să mai poţi intra la nuntă
chiar de-ai să-ţi pui pe cap cenuşa
în disperarea cea mai cruntă.

Deci, umple-ţi candela şi vasul
să fii întotdeauna gata
căci nu ştim anul, luna, ceasul.
Dar Domnul vine, Maranata!