Iată ce plăcută este părtășia între frați

Iată ce plăcută este părtășia între frați,
Între ei când nu există nici săraci și nici bogați,
Când de mare bucurie, lacrimi curg pe fața lor,
Când sunt strânși în unitate, cerul este un izvor.

Ce plăcută e cântarea, ce-i din inimă cântată,
Când nu este vrăjmășie, când e dragoste curată, când nu-s treptele mândriei,
Când toți stau la cruce jos,
Lăudându-l pe-Mpăratul, Regele preasfânt Hristos.

E plăcută și mustrarea, când ne mustră Duhul sfânt,
Printr-o gură ce-i aleasă, de Isus pe-acest pământ,
E plăcută-nvățătura, prin acei neînălțați,
Prin ei Domnul ne vorbește, căci în toate sunt curați.

Ce placută-i închinarea, când cu toții ne-nchinăm,
Într-un Duh de rugăciune, fără ură-n ea când stăm,
Căci din cer atunci coboară, peste toți divinul har,
Care poate să dărâme, zidurile ce-s hotar.

Cât de minunat e Doamne, frații când se întâlnesc,
Când ei Ție împreună, din iubire îți slujesc,
Cât de minunată este, dragostea ce ne-a unit,
Profețiile Isuse, care mult ne-au întărit.

O Tu Domn al mântuirii, să-ntărești firul am vrea,
Cel al dragostei eterne, pe vecie-a ne lega,
Să fim frați uniți în Domnul, să nu poată despărțe,
Cel rău inimile care, nu-nceteaz-a se iubi.

Căci e mult... e mult plăcută, părtășia între frați,
Care stau în unitate, în iubire ancorați,
Printre ei a Ta prezență, nelipsită e mereu,
Leagă-ne mai strâns căci Doamne, doar Tu poți sfânt Dumnezeu.