Iarna peste oameni

E iarna peste suflet, troiene de taceri
Cazut-au pe cuvinte ce inca nu s-au spus
Sa incalzim orasul iubirilor de ieri
Cu raza unui zambet de doruri neapus

Sa nu lasam ca gerul durerii sa ne-nghete
Frigului de afara destul ii suntem prada
Din streasina iubirii cad turturi de tristete
Dar noi nu ne-am nascut s-ajungem oameni de zapada!

E iarna peste inimi ce au iubit candva
Uitarea ca o haita de lupi le da tarcoale
S-aprindem flacari tandre, chiar daca fulgi de nea
Se napustesc din norii singuratatii-n cale!

Prin viscol sa razbatem urgiile rabdand
Toti ninsii kilometri de asteptare grea
Napoi s-aducem cerbii de amintiri din gand
In staulul iubirii la adapost sa stea!