Ia-mă pe-ale tale aripi

Ooo... tu pasăre ce astazi, zbori așa de lin... ușor,
Ia-mă pe-ale tale aripi, căci aș vrea și eu să zbor,
Mai aproape de Cel veșnic, de Acel adevărat,
Căci m-a cucerit în toate, viața pentru min' și-a dat.

Mai aproape eu de stele, pasăre aș vrea să fiu,
Ca să-l întâlnesc pe Domnul, căci El este veșnic viu,
Vreau ca să îi spun că viața, pe pământ îmi este grea,
Vreau de mână să mă țină, lupta când va apărea.

Și tu vântule ce-ntruna, bați prea iute pe pământ,
Adierea ta să-mi ducă, lângă Domnul al meu gând,
Ca de El în vremuri grele, vântule mereu să fie,
El purtat pe străzi de aur, plin de viață, bucurie.

Când vei bate tu prea tare, să îl duci acolo sus,
Adăpost să-i fie-n tine, brațul sfânt a lui Isus,
Chiar de tu mă porți pe mine, vântule prin văi pustii,
Gândul meu va fi la Domnul, căci e Domnul celor vii.

Dar și tu rază de soare, pe pământ care cobori,
Ce străbați mereu furtuna, cerul care-i plin de nori,
Să-mi aduci te rog căldura, soarelui din care vii,
Stai în fața mea întruna, tu lumina mea să-mi fii.

Căci eu știu... tu ești o rază, ce-i trimisă de Isus,
Este Cel care mă face, să privesc numai în sus,
Înspre soarele din care, rază sfântă tu cobori,
Să-mi aduci mereu prin tine, mie-a Duhului fiori.

Floare ce-nflorești în ziuă, dar și-n noapte ce-nflorești,
Vreau a ta mireasmă-n ele, înspre slăvile cerești,
Să mă ducă-n locul care, este astăzi visul meu,
Căci în el, domnește floare, Cel ce este Dumnezeu.

Vreau pe adieri de vanturi, sau pe-o aripă să zbor,
Să ajung lângă Acela, de care îmi este dor,
Razele ce vin din soare, sau miresmele din flori,
Să mă ducă-n locul care, cântă strune de viori.

Unde îngerii îi cântă, Celui care-i veșnic viu,
Este locul ce-i departe de-al pământului pustiu,
Vreau acolo să-mi ajungă, sufletul... ființa mea,
Cu acei îngeri din slavă, Domnului pentru-ai cânta.