I-CABOD

I-CABOD
(sau NU MAI ESTE SLAVĂ)
1 Sam. 4:21
Eli, preotul din Şilo, prea bătrân pentru lucrare,
A primit din luptă vestea despre-o mare strâmtorare.
Chiar pe câmpul de bătaie îngrozit, pornit la goană,
Israel lăsa chivotul la oştirea filisteană.

Fiii preotului Eli în aceeaşi zi muriră.
Cu o mare biruinţă filistenii se făliră.
Simbolul prezenţei sfinte al lui Iahve, Salvatorul,
A ajuns în luptă pradă de s-a-nspăimântat poporul.

Un beniamit fugise drept la preot ca să-i spună
Vestea cea atât de proastă … Soarele dădea s-apună.
Eli rezema un scaun cu nelinişte profundă.
O ruşine-l copleşise … n-avea unde să se-ascundă.

Anii îi erau povară … nouă zeci şi opt trăise …
Însă, vai!, nu-ntotdeauna pe Iehova îl cinstise.
Cu privirea-nceţoşată nu putea de fel să vadă.
Dar când auzise vestea a căzut pe loc grămadă.

I-a stat inima deodată, cum suna proorocia.
Fiii i-au căzut în luptă : i-au lovit din cer urgia.
Va veni moartea cea crudă şi-i va secera urmaşii …
Dacă preoţii n-ascultă cad în luptă greu ostaşii.

(Astăzi e ca-ntotdeauna : Domnul păcii preţuieşte
Pe acela ce-L ascultă şi sub cruce se smereşte.
Credincios Cel Sfânt rămâne. El Se luptă cu dreptate
Dând victorii acelora ce-au lucrat cu mâini curate).

Nora preotului Eli şi lui Fineas nevastă,
Auzind de tragedie, în acea vreme nefastă
A născut un fiu – durere -, şi a zis : ”Nu mai e slavă!”
Domnu-a părăsit poporul. Naţiunea e bolnavă!…

Oare care-i perspectiva unei astfel de fiinţă
Ce se naşte fără tată, sub o groaznică sentinţă ?
Ce îi va putea da mamă care şi ea e pe moarte ?
O durere fără margini de odraslă o desparte.

S-a dus slava din Israel căci chivotul nu mai este!
L-au răpit acum duşmanii răspândind ciudata veste.
Cum s-accepte Creiatorul, Domnul ce zidise totul,
Ca vrăjmaşii Săi să-I fure azi în luptă chiar chivotul ?!

Frământare şi durere … Unde să găseşti răspunsul ?
Domnul e Stăpân şi-alege : El ni L-a trimis pe Unsul.
Cercetând adânc poporul, trib cu trib, găsi deodată
În Betleemul lui Iuda om cu inima curată.

Ciobănaşul din câmpie, David se numea viteazul.
Era cântăreţ din fire de cânta cu el izlazul.
Nici chiar leul, nici chiar ursul n-au putut să-i stea în cale.
Domnu-l însoţea oriunde şi pe munte şi în vale.

Dacă Eli şi cu Saul slava cerului pierdură
Şi-au trăit o mare criză, - după cele din Scriptură-,
David e modelul nostru pentru-o ţară în răscruce
Care biruind, prin Domnul, slava Lui o readuce.

Duhul Sfânt ne dă o şansă să trăim neprihănirea
Ca prin fapte şi cuvinte să aducem iar trezirea.
Daca tu eşti ca Ahia, fratele lui I-Cabod,
Domnul vrea să-I porţi efodul şi s-aduci în viaţă rod.

Martorul e-o călăuză către Cer, pe calea dreaptă,
Şi-i atent să nu dărâme vorba cu a vieţii faptă.
Lumea nu vrea Adevărul, în minciună se complace,
De aceea omul astăzi e total lipsit de pace.

N-are nici-o ţintă-n viaţă şi trăieşte neglijent.
Nu mai caută soluţii la problema din prezent.
Toate cad şi se destramă : mituri vechi şi idoli noi.
Toamna vieţii vine-n grabă şi ne lasă pomii goi.

S-a dus slava din Israel! Nu mai e nicio speranţă.
Şi-au căzut evreii-n luptă ca o cârpă, ca o zdreanţă.
Iată-acesta-i rezultatul când te-nvinge necredinţa.
Nimeni n-o să te mai scape : rabdă, deci, acum sentinţa!

Totuşi sfinţii din cădere trebuie să se ridice
Şi în faţa greutăţii nicidecum să nu abdice.
Domnul păcii Se va-ntoarce. Slava va veni napoi
Dacă ne rugăm cu lacrimi şi-L chemăm: ”Vino la noi!”

************