I-am cerut Celui din slavă

I-am cerut Celui din slavă, aripi sfinte să îmi dea,
Și în bunătatea-i mare, mi le-a dat... să pot zbura.

Tot El este-Acela care, mă ajută să le-ntind,
Ca spre cerul veșniciei, astăzi eu să-mi iau avânt.

Când nu pot să dau din ele, El e Cel care coboara,
Să oprească vântul care, azi în zbor el mă doboară.

Îmi eliberează drumul, ca sa am un zbor ușor,
Ce mă duce când puterea, ea mă lasă... la izvor.

Când furtuna se pornește, și mă face să cobor,
El furtuna o oprește, și îmi spune ca să zbor.

El îmi spune-nchide ochii, nu privi la ce-a pornit,
Caci sunt aripi ce sunt sfinte, cele ce ți-am dăruit.

Dă din ele și sub soare, azi îmi spune Dumnezeu,
Să nu le cobori nici noaptea, nici la bine nici la greu.

Dacă una-mi este frântă, sau rănită de-o săgeată,
Mâna Celui ce mi-a dat-o, aripa vindecă-ndată.

El o spală cu-a Lui sânge, cu balsam vindecător,
Ca din nou, pe-această cale, să pornesc încet în zbor.

El îmi spune, de vre-odată, nori pe cer vor apărea,
Zborul meu va fi întruna, el un zbor pe mâna Sa.

Să nu-mi fie nicicând teamă, chear de zbor mai sus... mai sus,
Căci acolo, mai aproape, eu voi fi de El... Isus.

Ooo... Tu sfinte Cel din ceruri, Cel ce-n dar mie mi-ai dat,
Aripi sfinte, să am zborul, către Tine mai curat.

Tu asculta-mi mulțumirea, ce pe aripi eu o port,
Vreau să-ți spun, din zbor Stăpâne, eu nu vreau să mă întorc.

Vreau să zbor numai spre Tine, ca eu să te întâlnesc,
Pentru-aceste aripi sfinte, Ție vreau să-ți mulțumesc.