Huşai şi Ahitofel

HUŞAI ŞI AHITOFEL

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Doi sfetnici ce slujeau cu zel
Împărăţia lui David,
Huşai şi cu Ahitofel,
Adevăraţi străjeri pe zid.

Ahitofel gândea nespus,
Pe toţi părea că i-a-ntrecut,
Dar pân' la urmă s-a distrus
Şi din mândrie a căzut.

David cu el se sfătuia
Şi-i asculta cuvântul greu,
Înţelepciunea lui părea
Că vine de la Dumnezeu.

Un înţelept cum rari erau
În rândul celora aleşi;
Când cineva îl întreba,
El niciodată nu da greş.

Avea un spectru luminos
Şi-un radar super-sclipitor.
Un dar de-a sfătui frumos,
Căci toate le prindea din zbor.

Aşa era Ahitofel
Vestitul sfetnic strălucit,
Dar şi Huşai era la fel,
Pe-aceeaşi treaptă de granit.

În faţa tronului stăteau
În rândul celor decoraţi,
Şi cu David se sfătuiau
Vestiţii sfetnici luminaţi.

Dar într-o zi, lui Absalom
Ahitofel i-a zis perfid,
L-a sfătuit vestitul om,
Ca să-l ucidă pe David.

De-aici căderea i s-a tras
Şi moartea, el s-a spânzurat;
Ahitofel s-a-ntors acas'
Căci Dumnezeu l-a răsturnat.

Huşai rămâne credincios
Lui Dumnezeu şi lui David;
El este sfetnicul milos,
Străjerul veghetor pe zid.

De data-aceasta, în duel,
Huşai l-a răsturnat, l-a-nvins
În sfaturi pe Ahitofel,
Şi planurile i le-a stins.

Priviţi-i pe aceştia doi
Cum trag cu arcul în zenit,
Când Absalom porni război
Şi pe David l-a izgonit.

Ahitofel de ură plin,
Aruncă cu săgeţi în vid,
Huşai e credincios, senin,
Îi scapă viaţa lui David.

Cei doi cu-adevărat, se bat
Dar nu cu lama de cuţit,
Ci în cuvinte şi în sfat,
Pentru sărmanul izgonit.

Pe Absalom îl sfătuiesc
Şi-i spun ce-i bine şi ce-i rău,
Şi de atac îl pregătesc,
Ca şi pe David, tatăl său.

"Aşa să faci, şi toţi vor şti
Că e război cu-adevărat!
-Ahitofel îl sfătui :-
Să urci la tatăl tău în pat!

Şi-atunci din cele patru zări
Când vom suna din corn pe zid,
Chiar astăzi vor veni ai tăi,
Şi-l vom ucide pe David!"

"E nemaipomenit ce spui!"
Răspunde prinţul încântat,
"Dar care este sfatul lui?"
Huşai şi el e întrebat.

Atunci Huşai i-a dat răspuns:
"Nu-i bine ca să fii pripit,
Căci David e prin văi ascuns,
El e un luptător vestit.

Mai bine să amâi, să stai,
David e-un viteaz neînvins!"
L-a sfătuit subtil Huşai,
Şi repede l-a şi convins.

Ahitofel, te-ai cam grăbit!
Huşai, mai bun e sfatul tău!
Acum deci, nu e potrivit
Să-l urmăresc pe tatăl meu!

Mai amânăm precum ai spus,
Să strângem cât mai mult popor!"
... Căci sfatul a venit de sus,
Cei răi să cadă-n cursa lor...

Avem un Dumnezeu divin
Ce izbăveşte minunat,
David, de planul cel străin,
De slujitori e-nştiinţat.

Atunci de-acolo a fugit,
Căci Domnul l-a scăpat de ei,
Dar l-a-ncercat şi l-a smerit
Sub praful bietului Şimei.

Şi câte nu ar fi de spus
De multe lupte din trecut,
De oamenii care s-au dus
În marele necunoscut...

Ahitofel e geniul rău,
Pârâşul care neîncetat
S-a dus în cer la Dumnezeu,
Şi "Moarte lumii!" - a strigat

El cere moarte tuturor
Şi zice:"Dumnezeu e drept!"
Al lumii-ntregi osânditor,
Ahitofel cu ură-n piept.

"Căci plata celui păcătos
E moartea, după cum e scris!
Indiferent de-i sus sau jos!"
Pârâşul Domnului i-a zis;

Şi cer dreptate, nu favor,
Cei păcătoşi în iad cu ei!"
Ahitofel răzbunător,
El varsă flăcări şi scântei.

Dar între om şi Dumnezeu,
Huşai, Isus Cel Minunat,
Răstoarnă planul celor răi,
El mijloceşte neîncetat.

"O, Tată, e adevărat
Că Tu Eşti drept, dar şi milos,
Pe omul care l-am creat,
El a căzut, e păcătos,

Da, după adevărul sfânt
Ei sunt la moarte osândiţi,
Dar Mă cobor Eu pe pământ,
Ca ei să fie mântuiţi,

Mă duc să iau păcatul lor,
Să mor pe cruce răstignit,
Ca să le fiu Mântuitor,
Căci, Tată, ştiu că i-ai iubit."

Ahitofel cel îngâmfat
S-a zguduit şi el şi-ai săi,
Văzând că preţul s-a aflat
Pentru salvarea celor răi.

Şi iată marele Salem,
Cum se adună mici şi mari,
La tribunalul cel suprem,
Să fie martori oculari.

Hristos anunţă pe pământ,
Că-i judecata celui rău
Că Diavolul va fi înfrânt
Pe Golgota, în chinul greu.

Şi el, şi-ai lui ce-l ţin pe braţ,
Acele stăpâniri cereşti,
Din slavă au fost aruncaţi,
Din locurile îngereşti.

Să moară ca şi păcătoşi
În iadul cel îngrozitor,
Răsculătorii au fost scoşi
Din Raiul cel strălucitor.

Satana, cel mai îngâmfat
Din ceata răzvrătiţilor,
De slavă a fost dezbrăcat,
Şi umilit în faţa lor.

Căci Dumnezeu e sfânt şi drept.
Păcatul moartea a cerut,
Ahitofel cel înţelept
A fost învins, a fost bătut.

Isuse drag, în locul meu,
Tu ai murit în groaznic chin,
Căci dacă nu, în iadul greu
Era al omului destin.

Slăvit să fie Dumnezeu!
Căci dintre morţi L-a înviat!
Isus, Mântuitorul meu
M-a izbăvit de-al meu păcat.

Şi tu şi eu, şi mii şi mii,
Şi toţi câţi astăzi vor veni,
Deschisă-i uşa către Rai,
De ce mai stai? de ce mai stai?

Căci preţul care ni s-a dat
Nu trebuieşte refuzat,
Hristos e calea către Rai,
Fiţi ca Isus, fiţi ca Huşai.

Amin