Hrana divina

HRANĂ DIVINĂ

Ne hrănim mereu din Tine
bunul nostru Salvator
Ce resurse află-n Tine
zilnic, omul truditor!
Cât belşug de Har, putere
se revarsă peste noi!
Nu mai vrem "comori" din lut
ci doar viaţa de apoi.

Nu mai vrem nici surogate
inventate de sisteme
Ce atrag şi amăgesc
cu capcane şi cu scheme
Am ieşit pe totdeauna
din Egiptul cu sclavia
Şi-am intrat în ţara-n care
e regină vrednicia.

Nu mai vrem nici îndopare
cu cultură seculară
Nu mai vrem idei nocive
nici metodele de-afară
Nici filozofii moderne
ce pretind o explicare
Dar produc în lume pizmă
şi oftat şi derutare.

Zilnic noi sorbim din ape
cu izvoare cristaline
Nu din râuri tulburate
de făpturile meschine
Numai pâinea cea cerească
ne aduce-ndestulare
Şi fortifică fiinţa
dându-i tihnă şi răbdare.

E tentantă hrana dată
de diversele canale
Dar vai! Cine o serveşte
nu mai ’nalţă osanale
Nu dorim învăţături
sau principii ce-ndepartă
De divina părtăşie
ce sfinţeşte-a noastră soartă.

Ne hrănim din Duhul vieţii
ce aduce alinare
O! Lăsaţi-l să lucreze
pe deplin în Adunare
Pretutindeni duhul lumii
face prăpăd fără milă
Vrând să toarne-n noi mereu
atitudinea ostilă...

Vrând să ne împotrivim
stării de cucernicie
Să ne rupem de Hristos
şi de viaţa-n veşnicie
Să trăim fără credinţa
ce rodeşte fapte bune
Să nu ne plecăm genunchii
în umilă rugăciune,

Să ne-nstrăinăm de Cer
să iubim deşertăciunea
Doar făpturii omeneşti
să îi dăm închinăciunea
O, Părinte! Ce-nşelare
bântuie în lumea-ntreagă
Cum de-a reuşit Satan
pe atâţia să-i atragă ?

Ne hrănim din Tine, Tată
şi din tainica Scriptură
Cu poruncile din ea
mame sfinte ne crescură
Ea produce transformare
chiar în suflete rebele
Poate să aducă pace
poate de păcat să spele.

Ne hrănim numai din Tine
sfinte Tată, Creator
Mana zilnică-ntăreşte
trupul nostru muritor
Şi lăuntrul îl susţine
dându-i energii divine
Şi imbold ne dă mereu
s-aşteptăm pe Cel ce vine.