Harul

Când se-aude azi din ceruri, glasul viu de Împărat,
Este harul care încă, pentru noi El l-a lăsat,
Căci prin el vedem lumina, ce-i la capătul de drum,
O vedem căci Domnul nostru, cum a fost este și-acum.

Când răsare dimineața, soarele... e tot un har,
El dă norii la o parte, să nu fie vre-un hotar,
Îmi arată bunătatea, care har este și ea,
Bunătatea care margini, parcă nu ar mai avea.

Dar când stelele pe ceruri, sunt așa strălucitoare,
Îmi aduc mereu aminte, de a Domnulu-ndurare,
Căci îmi luminează calea, ca să ies din noaptea grea,
Mare este harul care, E prezent în viața mea.

Astăzi sunt vești de războaie, dar și molimi vin și vin,
Dar prin harul Celui veșnic, nu mă fac ca să suspin,
El alungă orice teamă, mie când îmi este greu,
Căci nu pământesc e harul, este el din Dumnezeu.

Este cel ce-mi dă putere, și nădejde mi-a adus,
Și speranța revederii, cu-Mpăratul viu Isus,
El mă face ca pe cale, să înaintez mereu,
Harul care se coboară, ce-i trimis de Dumnezeu.
Amin(diana)