HALLELUIYAH

HALLELUYAH



Dinamismul vieții, Doamne, Ești Tu,
Prin instinct, intuiție, emoții și conștiință vorbești
Și, Ești, vieții supremul atu,
Ne-nveți adevăruri, niciodată povești,

Pe oamenii în ei încrezuți
La, Tine-i, întorci, să accepte să-i cruți,
Ai vindecat uscați îndrăciți, orbi și surdomuți,
Celor ce te roagă le răspunzi, îi asculti,

Răspunzi celor sinceri, îi scoți din noroi,
DOMN, al iubirii, ce le faci toate noi
Și nu ceri decât să te ascultăm,
Că darul priceperii, de la Tine-l, avem,

NE-AI DAT DE TOATE, DARURI APARTE,
Viață, iubire, pace, sănătate,
Omului simplu și drept, îi zici frate,
Îi dai viața și strălucirea de după moarte,

La rândul nostru, noi Te iubim,
Chiar dacă des uităm, să-Ți mulțumim,
Cu tine în veșnic dialog vrem să fim,
Prin grija, Ta, în bunătate sporim,

Tie, OM, Duh, Adevăr și Fiu Divin,
Vița de vie dând veșnicul-vin,
Izvor de viață și sănătate
Care-Ai făcut și-n existență ții toate,

Slavă-ți vom da și dincolo de moarte,
Toate făpturile, Tale, spre Tine țintim,
Tu, ne Ești pacea și măngâierea
Ce lumii în spate, i-Ai purtat durerea,

Timpul, l-Ai împărțit În zile și nopți,
Toate le-ai zidit și toate le poți
A oștirilor, Domn -supremă tărie-
Ne-ai dat din toate, cu bucurie,

Ar fi bine, de laTine, să-nvățăm,
Celor lipsiți, bucuroși, din ce ne dai, să le dăm,
Sfântul, tău Nume, în Slăvi să -l înălțăm.
Ești printre oameni, Ai picioarele jos,
Șezând, pe Tronul etern, cu-al Tău Duh
Și Gloriosul Christos,

Ne-ntorci, pe Calea de Adevăr și credință,
Ne-mbraci și ne hrănești cu prisosință,
Ești cu noi, ne păzești de ispită,
Tu, ne ești Ființa, cea mai iubită,

Întorci la viață și pe păgân,
Din temniți grele, ai salvat creștinul român,
Ai făcut pușcăria un loc de-nchinare,
Că, Doamne, nu-i nimeni, ca Tine, de mare,

TU, ne-ngrijești mai mult decît păstorul pe oi,
Dreptate tot timpul ne-nveți, da, n-ascultăm noi,
Timpul petrecut cu fleacuri ne dărâmă
Și ne pretindem societate creștină,

Tată, al Oștirii Cerești Divine,
Putere dă oștirii române,
Readu-n România, limba română,
Limba de bază, într-o țară latină,

Că l-ai înzestrat pe român, de n-are egal,
Ajută-l să-nnoate s-ajungă la mal,
Că proștii excelează cu-a banului tărie
Și vor să scoată din toate-o măgărie,

Vor mare putere, mărire și slavă
Și bogăția românului, că au mintea bolnavă,
Că omul îl vezi, vine azi, pleacă mâine,
Minciuna și ura, le duce cu sine,

Făr-a pricepe ce-i rău și ce-i bine,
Dă-le să bea, din mânia ce vine,
Putem, să Îți cerem, că ne miluiești,
Dar ne încredem în bani și povești,

În al nostru noroc la cărți și păcănele,
Cu degete rășchirate, de prea multe inele,
Astfel ne e prețul ”un cartof degerat”
Că nu ascultăm, de-al Nostru Îîmpărat,

Tu, Doamne, oameni înalți și nu la întâmplare
I-alegi curați, nu dupa chip sau culoare,
Tu, numești preoți, păstori și-nvățători,
Îi pedepsești dacă greșesc uneori,

Bogatului nedrept, îi poți lua viața în orice moment,
El cere aur, nestemate dar și-un monument,
Se-alege neîncrezător, cu praful de pe tobă,
Pe patul de moarte, nu-l mângâie nimeni c-o vorbă,

Dar, dacă-i, ca David, exemplu de credință,
Îi dai de toate după cerință,
DUREREA UITĂRII N-O SĂ-L AJUNGĂ
ÎI FACI VIAȚA, FRUMOASĂ ȘI LUNGĂ

Și iată, ce mi-ai pus în gând,
Podea de aur transparent, vor călca cei ce azi, plâng,
Nu cei cu aurul în gând, care
Grăbiți, cu mârșav dor, îl strâng,

Îl adună din belșug
De-i cheamă iadu și-i pune-n jug,
Dumnezeul lor, a fost, bani, aur și pietre rare,
Îl vor lăsa aici, se duc în foc și jale,

Ei judecau pe om, prin chip și prin culoare,
Din, Cartea Vieții, sterși,
Alunecă-n uitare,
Ei au umblat pe calea strâmbă

CU BANUL CUMPĂRATĂ,
Noi, Tată-n slăvi, te înălțăm,
Dar banii niciodată,
Mamona-i marele bancher

Care atrage oameni,
Dacă nu-i cumpără cu bani
Îi mituiește cu galbeni,

N-ai cum sluji, la doi stăpâni,
Când timpu-nseamnă bani,
Că te mânjești cu ei pe mâini
Fiind luați, de la orfani,

Moldovan Pavel
25.10. 2021.