Haina pestriţă

Haina pestrita

Tata, te framanta o taina,
Umbli toata ziua printre piei de iezi si de miei,
Nu cumva vrei sa-mi faci o haina?…
Daca e-asa,
Fa-mi-o sa semene cu ale fratilor mei,
Cum e a lui Aser sau a lui Gad,
Haina de pastor, de nomad…

Uite, roabele tale
Au trecut toata noaptea prin ite
Niste fire pestrite…
Tata, daca vrei sa-mi faci o manta,
Fa-mi-o sa semene cu a ta.

Stii ce-am visat?…
Ca pe camp, la secerat,
Snopii vostri de grau
Se plecasera in fata snopului meu ce sta in picioare…
Tata, m-auzi?… ce-i cu tine?…
Parca ceva neinteles te doare…
Si stii ce-am mai visat?…
Ca soarele, luna si unsprezece stele…
De ce nu m-asculti, tata?…
Ce faci cu cosul acesta de nuiele,
Ma trimiti cu mancare la fratii mei la pasune?
De ce ai pus in el atatea lucruri bune?…
Iata-ma, plec indata, n-ai teama, stiu cararile.
Adu-mi cojocul tau cel vechi si incaltarile…
Despre ei, despre turme iti voi aduce vesti.
Tata, de ce taci?… imi ascunzi ceva…
La ce te gandesti?…

Te rog, nu-mi pune haina aceasta pestrita,
E prea de om bogat, de neam imparatesc,
Eu sunt inca un copil, trebuie sa mai cresc;
Si pe urma… n-o vezi? E patata de sange…
De ce ai tresarit tata?… cine plange?…

Stii, pe drumul spre Efrata
I-am promis mamei, pe cand murea,
Ca o sa fiu cuminte si-o sa te-ascult…
Da-mi haina pestrita, o sa ma-mbrac cu ea
Daca tu vrei si-ti place-asa de mult;
Sa fie un legamant intre noi
Ca ti-o voi aduce curand inapoi.
Ramai cu bine, tata,
As vrea sa ma intorc mai repede ca niciodata…

Ce singur sunt…
De ce-mi par fratii mei asa departe?…
De ce asa departe-mi pare tata?…
Si drumul acesta
Prea seamana cu drumul mamei spre Efrata…
Si haina pestrita desi frumoasa, mi se pare un chin…
Ce-o fi facand acum fratele meu Beniamin?…
L-am sarutat cand am plecat si l-am lasat dormind…
Dar tata?… ce-o mai fi gandind?…