Haina lui Iosif

La saptesprezece ani Iosif
Traia cu fratii lui vitregi
Pazind zi de zi oile
Statea cu ei ore inregi
Si tatalui vorbele lor rele
Ce tot mereu le auzea
I le spunea cand l-intalnea...
Fiindca era fiul Rahelei
Facut la ani de batranete
Israel il iubea mai mult
Decat pe toti cei unsprezece

Pentru buna prietenie
Si-ncrederere Iacov deci
Ii face-un dar de bunavoie
O haina lunga cu maneci.
Dar nici o vorba prieteneasca
De la-ai sai frati nu a primit
Visa mereu vise ciudate
Acestia mai mult l-au urat.
Cautandu-i intr-o zi cu-ardoare
Spre fratii lui s-a indreptat
Acestia au vrut chiar sa-l omoare
Dar Ruben i-a impiedicat.

De haina ce Iacov i-a dat
Cu care-atunci era-mbracat
A fost cu ura dezbracat
Si-apoi in groapa aruncat,
Iar mai tarziu cand caravana
Din Galaad trecea savana
Pe douazeci de sicli-arginti
A fost vandut la-ismaeliti.
Si fratii, haina ce-a purtat-o,
In sange ei au inmuiat-o
Si-astfel pe Iacov au mintit
Ca fiul lui drag a murit.

Iosif, ajuns printr-egipteni
Este vandut ca rob pe bani
Imbraca-o noua haina iar,
Chiar in casa lui Potifar
Dregatorul lui Faraon
Acolo leaga-un nou cordon:
Administrator a ajuns
Si-ncredere a castigat
Pe tot ce Iosif mana-a pus
Domnul a binecuvantat.

Vazându-i sfanta lui purtare
Precum si multa consacrare,
A lui Potifar nevasta
Ii cere sa pacatuiasca
Cu o mare nerusinare
Apucandu-l de-a sa haina
Culca-te cu mine-a soptit
Iosif, lasandu-i haina-n mana,
Fuge-afara ingrozit.

Astfel, pentru-a doua oara
Iosif este dezbracat
De haina scump-a curatiei
Prin minciuna acuzat
Apoi parat celui care
El cu multa daruire
Totdeauna a lucrat
Iar acesta infuriat,
In temnita l-a aruncat

Insa peste Iosif Domnul
Bunatatea si-a intins
Fiindca celor ce-au cerut
Haina lui de om curat
Fiindca Iosif a-ndurat
Le-a lasat chiar si camasa
Prin exemplul ce l-a dat
Si in temnita-avanseaza
cel mai mare-ntemnitat
Temnicerul cel cu vaza
Grija lui i-a-ncredintat

Langa darul de vedenie
Ce-l avea de mic copil
Dumnezeu i-a mai dat unul
Fiinca el era umil...
Taine multe si ascunse
Iosif poate-acuma sti
Prin puterea Celui Sfant
Visele a talmaci.

Astfel doi intemnitati
De vise inspaimantati
Au primit dezlvaluirea
Viselor ce i-antristat
Unuia i-a-adus pieirea
Altu-a fost eliberat
Si-a uitat apoi de Iosif
Pana-ntr-o zi la palat
Chiar faraon a visat
Vise ce l-au tulburat.

Si paharnicul acela
Altadata-ntemnitat
Auzind de vise stranii
Imediat s-a desteptat:
"Astazi imi aduc aminte
De imensa mea greseala
Si de-acel ce mai nainte
Mi-a descris fara greseala
Cum voi fi repus in slujba
Chiar la curtea ta regala!"

Luand paharnicul in seama
Faraon pe Iosif cheama
Sa fie adus la sfat
Si-naintea lor a stat.
Dupa ani lungi de-ncercare
Nopti de ruga si rabdare
Curatit si incercat
A iesit din inchisoare
Intr-o noua haina care
El cu grija a schimbat.

Dumnul Dumnezeu din ceruri
Visul i-a destainuit
Iosif inzestrat cu daruri
Pe Faraon l-a lamurit
Care cuprins de uimire
La acel sfat a strigat:
"Omu-acesta are-n sine
Duhul Domnului Prea'nalt!"

Acum alta-nfatisare
Insusi Faraon I-a dat
Haina cea de in subtire
Cu care-a fost imbracat.
El ajunge dregator
In tara egiptenilor
Carmuind cu-ntelepciune
Vremuri rele , vremuri bune
Si-ntr-o zi cu fratii lui
S-a-ntalnit in noua haina
I-a servit la curtea lui
Pastrand pentru-o clipa taina.

Darul ce-l avea prin vise
Chibzuind el il ascunse
In paharul de argint
Din sacul lui Beniamin
Ce-un slujitor l-a legat
Apoi fratii i-a-acuzat:
"Chiar paharul meu de care
Ma slujeam pentru ghicit
Vrut-ati voi sa furati oare
Dupa ce-astfel v-am servit?"

Vazand situatia grava
'N care Beniamin ajunge
Fara pre multa zabava
Si-au rupt ale lor vesminte
Hainele acelea vechi
De mandrie cu rusine
Neavand nimic a spune
Hainele de rautate
Ce le purtau an de an
Cand au vrut sa-l dea la moarte
Pe pasunea din Dotan.

Iosif, cunoscut se face
Hohotind in plans aprins
Apoi plin de bunatate
Mana de-ajutor le-a-ntins
Si cand spre al lor parinte
Ei se-ntorc sa-i duca veste
Un cadou neobisnuit
Face celor unsprezece:
Da la toti haine de schimb
Sa aiba de-acum 'nainte
Celui tanar, Beniamin,
Cinci randuri noi ii intinde.

********************************
La fel ca Iosif altadat'
Stapanul nost din cer ne-a dat
La toti dupa puterea noastra
Talanti din bogatia-I vasta.
Haine de schimb pe pamant
Facand cu noi un legamant
Asa cum sta scris in Cunvant:
Unuia cinci altuia doi
Iar celuilalt din urma unul
Talanti si a plecat apoi,
Dar se va-ntoarce inapoi
Atunci cand fi-va gata graul.

Daca doua haine lui Iosif
I-au fost luate cu de-a sila
Aceasta a fost puterea lui
Si nu s-a intrecut masura...
El a primit si n-a cartit
Rabdand totul pan' la sfarsit
Pan-a-ajuns la desavarasire
La haina cea de in subtire...
Sa privim si spre Beniamin
Spre cele cinci haine de schimb
Ce-o fi ele insemnand
Ce talanti pe-acest pamant?

Apostolul Pavel ne scrie
De hainele ce-a purtat
Pentru sfanta marturie
Tot la ce a renuntat:
"Macar ca eu am pricina
Sa ma-ncred in ce e jos
Socotesc tot pierdere
Din pricina lui Hristos:

Imprejur taiat a opta zi(1)
Din neamul lui Israel
A lui Beniamin semintie
Neam si sange de evreu (2)
Filipenilor le scrie:
Invatat si fariseu(3)
Si prigonitor in ravna (4)
Iar in ce priveste Legea
Socotit fara prihana (5)
Tot ce-odat erau castiguri
Haine bune, meritate
Fata de-acea noua haina
Gunoi socotite-s toate
Eu doresc neprihanire
Sa ajung la mantuire,
Haina cea de in subtire
Nu prin lege castigata
Prin credinta capatata
Cand poti sa renunti la eu
Ti-o da Insusi Dumnezeu!"
Amin