Haina albă

Tu crestine pentru haina, albă care azi o ai,
Ce în locul ei hai spune, Domnului oare tu-i dai? ,
Când în zori El te trezește, ce-i oferi Celui ce-i sfânt,
Pentru calea ce-i deschisă, pentru tine pe pământ.

El e Cel care te-adoarme, din apus până în zori,
Te-nvelește-n zbuciumata noapte cu a Lui fiori,
Pentru grija ce ți-o poartă, ce îi dai creștine-acum,
Ce faci tu cu-ncredințarea, ce ți-a dat-o El pe drum.

Ce îi dai în schimb când calea, este uneori prea grea,
Și-n acest greu, El te poartă din iubire-n mâna Sa,
Aducându-ți ție pace, lupta când este în toi,
Multă binecuvântare, când te afli în nevoi.

Ce-i oferi când îți oferă, când îți dă tu ce îi dai,
Când tu plângi, cu tine cine... oare plânge... tu știai? ,
Când dorești, cine dorința, ta îndată-ți împlinește,
Dar când totul este bine, inima spre ce-ți privește?

Spune astăzi tu creștine-n viața ta ce-ai răstignit,
Eul tău? , sau poate iară, pe Acel ce te-a iubit,
Îți ei înapoi cuvântul, ce odată ți l-ai dat? ,
De-a sluji până la capăt, pe Acel ce ți-e-Mpărat.

Dă și tu cât îți dă Domnul, fii și tu cum El era,
Bun, milos, plin de iubire, pregătit pentru-a ierta,
Pregătit în orice clipă, să mai urci o treaptă-n sus,
Să fii gata de-ntâlnirea, Cu-Mpăratul sfânt Isus.