Haina albă

N-avem aspirații să-mbrăcăm un lut
Îngânând a modelor alură,
Pentru omul dinăuntru, vrem mai mult,
Cămașa albă, fără cusătură.

Chiar dacă o păstrăm prin suferință
Și lupta este grea, până la sânge,
Chiar dacă pare-a fi cu neputință,
Noi știm că lângă Isus vom învinge.

Învățături ce-aduc în stand catrințe,
Mătăsuri și voaluri mai ușoare,
Nu ne trezesc în inimă dorințe
Căci pentru noi nu au nici o valoare.

Noi nu luăm din lume, niciodată,
Ce e menit a Cerului să fie,
Nu putem fi cu inima-nșelată,
Cetățeni în Sânta Împărăție.

Chiar dacă toată viața-i o durere,
E doar un strop pe lângă un ocean
De desfătările nepieritoare,
Lângă Isus, în Noul Canaan.

Se merită să o păstrăm curată
Haina primită de la Isus, în dar,
Să nu ne-nșele nimeni, niciodată,
Căci lupta noastră nu va fi-n zadar.

Vrem atunci când poarta dintre ape
Se va deschide-n Cer și vom intra,
Să cântăm cu cei în haine albe,
Duios, cum îngerii nu pot cânta.

Acolo unde taine se destramă,
Pe străzile de aur, străvezii,
Ne vom bucura la Nunta noastră
Și vom trăi splendoarea, veșnicii.

Amin!