Hai să fim astăzi creștini

Hai să fim astăzi creștinii,
Care spunem că suntem,
Fără fețele ascunse,
Printre care apărem,
Cu o blândă-nfățișare,
Ce ascunde lăcomie,
Și pe-a ei soră mai mare,
Care e fățărnicie.

Hai să fim noi astăzi frații,
Care Domnul i-a unit,
Să nu adâncim noi rana,
Celuia ce-i prigonit,
Când îi spunem că aproape,
Îi vom fi pe drum mereu,
Dar nicicând nu ne găsește,
Lui când îi este mai greu.

Hai să fim noi ajutorul,
Celui neajutorat,
Celui care-n suferință,
La o parte este dat,
Chiar de noi, acei ce spunem,
Că suntem cu toți creștini,
Plini de dragoste... de milă,
Și de bunătate plini.

Hai să fim cum le-a zis Pavel,
Celor din Corint odată,
Să fim toți pe cale oameni,
Ca slujirea noastră toată,
Ea să fie cunoscută,
De Cel căruia-i slujim,
Mai întâi să fim toți oameni,
După să ne pocăim.

Să nu fim creștinii care,
Azi suntem doar aparent,
Cel ce ne cunoaște starea,
Este El mereu prezent,
Nu ne vede poate lumea,
Sau vre-o soră, sau vre-un frate,
Cum ne este pocăință,
Ce-i trăită pe la spate.

Dar le vede Cel ce-i veșnic,
Cel ce-i Atotștiutor,
Știe El trăirea noastră,
Gândul ce-i mereu în zbor,
Este Cel care iubește,
Cel mai mult sinceritatea,
Căci prin ea aduce multor,
Ce-s în lupte doar dreptatea.

Hai să fim astăzi creștinii,
Care spunem că suntem,
Să nu fim printre aceia,
Care astăzi ei se tem,
Să vestească adevărul,
Să nu fie prigoniți,
Să nu fie ca Cel veșnic,
Ei în cuie pironiți.

Hai să fim astăzi creștinii,
Plini de râvna de-a sluji,
Fără vre-o fățărnicie,
Să-nvățăm toți a iubi,
Să fim rodul în grădina,
Unde Domnu-i Grădinar,
Între noi să nu mai pună,
Cel ce-i rău azi vre-un hotar.