Greu e drumul cel din vale

Greu e drumul cel din vale, greu e printre munți și văi,
Greu este sub biciul care, este gura celor răi,
Dar cu Domnul chiar și greul, doar ușor poate a fi,
E putere, este milă, neschimbat... orice-ar veni.

De vrei Domnul să te-asculte-n ziua marelui necaz,
De vrei să zâmbești o clipă, când ai lacrimi pe obraz,
De vrei drumul să îți fie, către ceruri mai ușor,
Nu mai zăbovi o clipă, ia-ți avânt... rămâi în zbor.

Într-un zbor spre slăvi divine, după zări ce astăzi sunt,
Într-un zbor spre-o nouă viață, veșnică... în locul sfânt,
Dacă vrei tu mântuire, numai Unu-o poate da,
Doar spre El să ai privirea, ca să zbori... nu înceta.

De vrei Domnul să-ți audă, strigătul când ești căzut,
Să rămâi doar la iubirea, ce-i un foc ca la-nceput,
Cu un dor aprins de ceruri, ne-ncetat aici să fii
Pe oriunde-ar trece drumul, chiar de trece prin pustii.

Greu e drumul cel din vale, dar prin el trec doar cei sfinți,
Sunt eroi ce merg acasă, devotați sfintei credinți,
Fii și tu până la capăt, slujitorul lui Hristos,
Doar ai Săi avea-vor drumul, cu sfârșitul glorios.
Amin