Grea e încercarea Doamne

Grea e încercarea Doamne,
Greu este cuptoru-aprins,
Dar în ele niciodată,
Nu pot ca să fiu învins.

Căci mereu ești lângă mine,
Tu mereu mă ocrotești,
Văd în orice încercare,
Sau cuptor... cât mă iubești.

Greu e drumul care urcă,
Dar pe el văd mâna Ta,
Ce ușor mereu mă trece,
De tot ce-i în fața mea.

Tu mă urci cu biruință,
Înapoi eu nu privesc,
Înspre clipa revederii,
Astăzi Doamne mă grăbesc.

Grea este și suferința,
Ce se-arat-adeseori,
Dar văd harul ce se scurge,
Când eu sufăr... printre nori.

Îmi aduce mângâiere,
Mă alină harul Tău,
Ca să nu mă las de Tine-n,
Suferință Dumnezeu.

Tu ma duci la ape care,
Ca să sece n-ar putea,
Căci din Tine curg izvoare,
Viață care pot să dea.

Doar la Tine e salvarea,
Celor ce se-ncred mereu,
În puterea Ta cerească,
Veșnicule Dumnezeu.

Greu e Doamne printre lacrimi,
Dar cu Tine e ușor,
Printre ele-mi dai un zâmbet,
Aripi ca să pot să zbor.

Chiar de-s uneori amare,
Doar Tu poți a mă-ndulci,
Prin cuvântul care Doamne,
Niciodat nu va muri.

Mă alini cu dor de Tine,
Și de cerul pregătit,
Și cu cele ce-s divine,
Sunt de Tine eu hrănit.

Când mi-e greu rămâi cu mine,
Singur Tu nu m-ai lăsat,
Știu că sunt iubit de Tine,
Căci sunt fiu de Împărat.
Amin