Grädinarul

Grădinarul

Cu capul sprijinit în palme, în colţ pe banca din grădină,
Stătea odată grădinarul umbrit de-a soarelui lumină,
Putea-i să vezi ceva aparte în minunata lui privire,
Un zâmbet luminându-i faţa, semn de adâncă mulţumire,

Că după ceasuri lungi de trudă, avea priveliştea dorită:
Ca un covor întins în soare grădina bine îngrijită.
De ani şi ani aceeaşi mână, bob lângă bob cu drag presară,
Sămânţa florilor sub breazdă, în orice prag de primăvară.

Privesc la el şi m-ă încântă, ne-înţeleasa-i disciplină,
Un ritual ce se repetă de ani şi veacuri în grădină.
Însă văzându-l de aproape am tresărit uşor cu teamă,
Avea pe mână stropi de sânge, ce nu-i băga deloc în seamă.

Apropiindu-mă cu grijă, i-am pus atunci o întrebare:
De ce ai picături de sânge, şi răni pe mâinile-ţi murdare?
El a răspuns privind la mine cu glasul dulce-al mulţumirii:
Ah! asta e nimica toată, am curăţat doar trandafirii

De frunze vechi şi crengi uscate, ce le atârnă la-ntâmplare,
Aşa sunt ei, mai şi înţeapă dar eu fac asta cu răbdare.
Î-i îngrijesc cu bunătate că mai târziu cândva la vară,
Voi sta din nou aici pe bancă privind în fiecare seară,

Petalele lor colorate ce se desfac ca o minune,
Şi-apoi îmbietor mirosul frumos, cum nu se poate spune.
Ce minunată-nvăţătură, primit-am iarăşi în grădină!
În mintea mea întunecată, de-odată s-a făcut lumină.

Căci ne-ncetat şi-n viaţa noastră se fac lucrări de primăvară,
Se taie crengi, se-adună frunze şi-apoi cu plugul sfânt se ară.
Te-a pus poate Cerescul Tată, prin har să faci Lucrarea-I sfântă,
Să tai, să legi, să pui de-o parte şi azi ai inima înfrântă,

Ai vrut să cureţi trandafirii, de buruieni şi crengi uscate,
Şi poate din prea multă râvnă, ai astăzi mâinile-nţepate.
Nu mai fi trist ridică-ţi fruntea şi mulţumit zâmbeşte iară,
Eşti grădinar! şi în grădină se fac lucrări de primăvară.

Priveşte astăzi ,,Trandafirii" ce mai târziu vor da mirosul,
Când rănilor şi muncii tale, le vei vedea cu drag folosul.
Fii ,,Mesagerul frumuseţii" în duh smerit cu bunătate!
Cât încă este Har lucrează, chiar dacă tai când faci dreptate!

Februarie 2008 Ilie Belciu