GRĂDINA

GRĂDINA

Un strat de flori şi de legume
sunt o podoabă lângă casă
şi-ţi fac şi viaţa mai frumoasă,
de le-ngrijeşti c-un crez anume.

Grădina-i stratul de petale,
în care bunul gospodar
ar vrea, cu dragoste şi har,
să-şi vadă rodul muncii sale.

Grădina-l cheamă şi-l învaţă,
cum Dumnezeu trimite ploi,
prin câţiva bulgări de noroi,
să curgă-n plante-o nouă viaţă.

Grădina casei e-o-ncântare,
e un mănunchi de psalmi sublimi,
a tot ce este-n înălţimi,
în Ţara dincolo de soare.

Cât de frumoasă eşti, grădină,
în care curge-un blând izvor,
şi zeci de păsări cântă-n cor
sub raze calde de lumină!

Însă grădina muncă cere,
şi osteneală chiar din zori,
nopţi nedormite uneori,
când eşti lipsit de-orice putere.

Grădina e ades pândită
de hoţi, de vânturi, de îngheţ,
de trecătorul îndrăzneţ
dar şi de boala cea cumplită.

Şi de-o veghezi cu rugăciune
şi-o-ncununezi cu munca ta,
tu vei vedea cum roada sa
va fi teribila minune.

*
Dacă grădina pământească,
lucrând-o, ţi-o păzeşti de rău,
ce faci cu-a sufletului tău
cea pentru Patria Cerească ?

O îngrijeşti cum se cuvine
când ploaia Duhului cel Sfânt
te-nviorează prin Cuvânt,
ca să rodeşti mai mult, mai bine ?

Grădina vieţii cere muncă
şi nopţi de veghe-n rugăciuni,
când vin spre tine noi furtuni
şi Diavolul săgeţi aruncă.

Dar nu uita nicicând, iubite,
păstrează dragostea dintâi,
mereu statornic să rămâi
când vin necazuri şi ispite!