Grădina

Grădina

Uitata mea grădină cu flori înmiresmate
Primeşte astăzi gând întors de pe cărări,
Cu dorul prins de pleoapă în boabe-ngemănate,
Calc drum bătut de-aceleaşi vechi chemări.

Rătăcitor, sătul de pribegie cu pas încet
În mugure desculţă hotaru-ţi trec şi tac,
De-atâta depărtare rebel sugrum un scâncet
Prin lacul cel cu trestii îţi intru în iatac.

Făptura ta e `naltă şi mă ridic pe vârfuri,
În rondul cu petunii rozariul mi-l aciui,
Pe harpa împrumut ciupesc cântate ofuri
Şi-ţi văd pe lac drag chip picat în luciu-i...

Ecouri are clipa la tâmplă-mi căpătâi
Iar liniştea închide minutelor zăvoare,
Se-neacă şi zbuciumul în stelele dintâi,
De ceruri îmi leg ruga cum râul de izvoare.

Mireasma grădinii mi-a dat Dumnezeu împrumut,
Credinţa şi dorul trezit de îngeri sihaştri,
Drept paza pe drumul mătăsii cu furi de temut
Ca munte să urc ascuns prin nouri albaştri...

De vaduri trecut gând alb o clipă opreşte,
Nisip nemilos prelins în ochi de clepsidră
Şi cântă cuvânt captiv înfloririi regeşte,
Când tihna răpune al grijei tentacul de hidra.

Aştept zori să prind cum pe-un munte măslinii,
Ofranda las ruga la crucea din lemnul cel sfânt
În locul meu magic înscris pe axa grădinii
Bătucit de închin când toate îmi strigă: Eu Sunt

27.05.2010